Este frumos, toamna, la Sinaia. Daca vremea iti da binecuvantarea, ai sansa unor peisaje care
te indeamna hotarat la o infratire – nu formala, ci bazata pe sentimente profunde – cu natura. Ridici privirile si crestele se disting perfect in geometrii zimtate. Le lasi putin in jos, iata cateva stanci gata sa taie chiar si lumina soarelui. Telecabina urca in zare spre Cota. Zambesti, aducandu-ti aminte de gluma “traditionala”, rostita in gura mare printre calatorii emotionati de urcus,... cu stalpul care se clatina si cazul petrecut nu demult cand niste turisti au ramas blocati. Poanta asta de doi lei vechi apartine altor timpuri. Acum este sediment in memorie.
La fiecare geam al apartamentului nostru am pus flori. Multe flori. Muscate de toate culorile si acum, de cateva saptamani, flori de toamna. Toti vecinii par incantati, le lauda entuziasmati. Aceiasi vecini care stau la fereastra si scuipa in ele, care isi schimba geamurile si arunca molozul in jardiniere si care unde naiba sa-si puna chistoacele daca nu tot intre florile mele. Nu ma mai enervez, curat, le spal si merg mai departe.
In Parcul Circului au facut de cativa ani de zile un loc special pentru caini. Nu la misto ci cu gazon pe care il improspateaza primava si il uda vara ca sa nu se usuce. Proprietarii de caini sensibili la frumos prefera sa-si tina patrupedele printre flori sau in locul de joaca al copiilor. Dupa cum stiti cainilor le place compania celor mici. Am reclamat asta gardienilor –“ce sa le facem noi, doamna?”, primariei sectorului 2- nu mi-a raspuns si chiar proprietarilor de caini –“n-oti vrea sa adun eu mizeria cainelui, ceilalti nu fac la fel?”.
Submitted by cristina23 on Joi, 02/10/2008 - 11:20
Unde-s doi, puterea creşte. Nu insa si atunci cand cei doi trag la fel de tare la cate un capat. Asocierea prezentei cu plusul de forta are eficienta tactica in directia de impingere-imagine, nefiind obligatoriu tangenta la argumentul valoric.
In 1990 mai varstnicul Terry Pratchett, mare specialist in fantasy-uri cu vrajitoare, il ia copartas la munca in echipa pe Neil Gaiman, caruia, intuindu-i potenţialul creativ, ii face onoarea si cinstea de a-l scoate din categoria "sperante".
Versiune pentru tipărire
