Archive - Oct 17, 2008
- Data
-
- All
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
- 6
- 7
- 8
- 9
- 10
- 11
- 12
- 13
- 14
- 15
- 16
- 17
- 18
- 19
- 20
- 21
- 22
- 23
- 24
- 25
- 26
- 27
- 28
- 29
- 30
- 31
|
Submitted by cristina23 on Vin, 17/10/2008 - 23:05
|
 |
Este frumos, toamna, la Sinaia. Daca vremea iti da binecuvantarea, ai sansa unor peisaje care
te indeamna hotarat la o infratire – nu formala, ci bazata pe sentimente profunde – cu natura. Ridici privirile si crestele se disting perfect in geometrii zimtate. Le lasi putin in jos, iata cateva stanci gata sa taie chiar si lumina soarelui. Telecabina urca in zare spre Cota. Zambesti, aducandu-ti aminte de gluma “traditionala”, rostita in gura mare printre calatorii emotionati de urcus,... cu stalpul care se clatina si cazul petrecut nu demult cand niste turisti au ramas blocati. Poanta asta de doi lei vechi apartine altor timpuri. Acum este sediment in memorie. |
|
Versiune pentru tipărire