mihnea: blog

N.Steinhardt isi incepe "Jurnalul fericirii" prin textul "Trei solutii" (www.nistea.com/solutii.html) in care vorbeste despre singurele metode pe care le cunoaste pentru a putea iesi dintr-un univers concentrationar, penitenciar sau nepenitenciar, extins la dimensiunile intregii societati.

In 1994, sub ochii intregii lumi - si cu “sprijinul” indiferentei intregii lumi - in Ruanda s-a petrecut un genocid: in 3 luni de zile, din aprilie pana in iulie, populatia majoritara Hutu a macelarit-o pe cea minoritara, Tutsie. In total, peste 800.000 de oameni au fost ucisi, cu un “randament” pe care nici nazistii nu l-au avut.

La masacre a participat armata ruandeza, trupe paramilitare si unii dintre civilii Hutu care si-au omorat vecinii. Ca sa va imaginati cat mai bine ce s-a intamplat, tineti cont de faptul ca arma principala folosita in macel a fost maceta.

Dreptul la scarba

Citind intr-o dimineata pe balcon, am auzit afara ceea ce mi s-a parut initial o cearta. Mi-am zis sa nu-i dau atentie. Dar om fiind si atragandu-ma iremediabil barfa, nu am putut sa nu urmaresc cu auzul ce se spunea.

Pe 4 iunie 2006 se implinesc 17 ani de la masacrul din piata Tiananmen din Beijing. Atunci partidul communist chinez a reprimat brutal o demonstratie maraton studenteasca ale carei principale revendicari tineau de democratizarea tarii. Au fost omorati sute de oameni. Acum, in 2006, acelasi partid comunist conduce China. Si acum, in 2006, nu s-a facut dreptate pentru cei care au pierdut persone iubite in iunie 1989 sau pentru cei care au fost raniti sau batuti atunci. Mai mult, si acum, in 2006, agresiunea statului impotriva disidentilor continua.