Sunt bolnav de tot, prieteni - cum spunea Esenin intr-o poezie superba. Americans have the blues, eu sunt bolnav de sictir. Obiectul sictirului pe ziua de azi: politia comunitara.

Situatiunea pe scurt: oamenii se nasc, mor, studiaza, lucreaza, beau, mananca, discuta si, din cand in cand, se fac politisti comunitari, dupa un liceu absolvit cu mari eforturi. Si pentru ca politistii adevarati nu prea le dau voie sa se joace pe strada, sunt infipti in tot felul de low-risk objectives, unde pot freca menta cu succes. Par exaaaaample: Gradina Botanica din Iasi. gradina prin care ti se poate face chef sa te plimbi intr-o duminica seara, dupa ploaie, cu doua amice delicios de spirituale dupa tine. Recunosc, la cam un ceas dupa ora inchiderii si fara nici un fel de bilet. Mea culpa!

Bun - avem deci trei vizitatori clandestini, aer curat si foarte multe plante. Te obisnuiesti cu intunericul, mergi, razi ("tot nu e destul de liniste..parca aud masinile" "hai ca totusi e liniste" "e ok"). Nu calci iarba dar [in]calci putin legea 61. Enter: agentii Smith (& Wesson?) de la Politia Comunitara (nu, nu s-au prezentat). "Am dori sa vedem bonul de intrare" "Stiti ca sunteti aici dupa program?" "Buletinele". Vrei sa-i spui "Ba pe-a ma-tii" dar esti civilizat si ii dai buletinul, desi cam in sictir, cu doua degete. Te intorci la un moment dat si iti musti usor buza, ca sa nu iti vina sa razi. Dar iti vine. Te gandesti ca tipa de langa tine are mai multa scoala decat amandoi la un loc. Astepti sa termine pitecantropul de scris numele si adresele (15 minute!). Incerci sa conversezi putin cu ei (nu fi ironic! nu folosi cuvinte lungi!). Vrei sa le explici ca e oarecum absurd sa fii amendat pentru tulburarea linistii publice cand tu tocmai pentru liniste esti acolo. Politistul mai inalt stie sa scrie (oarecum), ala mai scund stie sa citeasca (vag). Lanterna o tin cu randul. Piticul iti silabiseste gangav articolul sub incidenta caruia intri. Iti vine sa-l intrebi daca a facut dictie cu Ceausescu. Te abtii. Iti dai seama ca nu poti gasi un limbaj comun si o lasi pe una din fete sa vorbeasca. Scorul final, 5-15 milioane pe cap de sabotor imputit.

Actul II
(in a cozy little bar)

Recapitulam evenimentele ("baaai, suntem niste inadaptati"), ne gandim, ne sfatuim. Prietenul unei prietene e politist adevarat, hai sa vorbim cu el. Ne spune ca probabil n-o sa mai vina procesul verbal, daca nu l-au facut pe loc. N-am semnat nimic, tipul ne spune sa contestam amenda. Ne intoarcem incet la oile noastre..bere-sictir-bere-sictir..

Motive auxiliare de sictir:
- tonul pe care il foloseste cu tine un pitic oligofren in uniforma. Ton familiar, usor sfatos, cu inflexiuni primitiv-ironice. (cosorul lui Moceanu reloaded)
- faptul ca te asasineaza cu o logica neoxigenata, ca sunt "extrem de foarte convinsi" ca tampeniile pe care le debiteaza sunt adevaruri universal valabile
- ca sunt eu bou si cedez in momentul in care imi baga logica sus-mentionata pe gat; ca n-am putut sa ma cert cu ei; ca nu poti sa le explici de ce sistemul lor de "gandire" are amuzant de multe gauri..cu alte cuvinte, ca n-am avut replica..bleah..
- ca ne-au dat de inteles cum ca ei trebuie sa-si faca planul de amenzi, doar n-o sa suporte iar penalizari la salariu
- ca ne-au vazut inca de cand am intrat si puteau sa ne intoarca frumos din drum (vazusem masina la intrare, nu scria nimic pe ea, n-am vazut ca ar fi cineva inauntru, nu i-am dat mare atentie)
- ca n-aveam nici o intentie sa tulbur linistea cuiva, sa ma pis pe vreo planta rara sau sa imi beau creierii in mijlocul naturii

In concluzie: nu ma simt neaparat nedreptatit de jure. Cel mult de facto. Nu ar fi trebuit sa fiu acolo, nu la ora aia si nu fara bilet. Am 22 de ani, se mai intampla. Astept totusi ziua in care un politist comunitar o sa mearga dupa noi pana acasa, fara sa vrea sa-si faca planul cincinal la amenzi, pur si simplu ca sa se asigure ca nu ne da nimeni in cap pe drum. Pana atunci, hai sictir.