Cred ca majoritatea fenomenelor la care te referi se trag din aplicarea unor instrumente de management public in contextul unei administratii publice care a ramas ca pe vremea fusilatului. Se mimeaza dupa ureche, asa ca de obicei. Nu exista vointa politica de a implementa managementul contractual ca in alte parti spre care tindem. Se iau instrumente disparate, rupte de contextul care le face viabile, si se incearca aplicarea lor in contextul unei administratii ierarhizate, unde ministrul si secretarii generali fac si controleaza totul. Nu ai distinctie clara intre politici si implementari, (apropos de episodul trecut in care faceai trimitere la outputs si outcomes). Nu cred ca merge asa, si e nerealist sa te astepti al implementarea unui management modern intr-un context depasit moral de decenii. Nu stiu cum e in alte parti, unde am ajuns eu guvernul, prin anii ’70, a avut curajul reformei radicale: a dat afara o gramada din sefimea de prin departamente si au adus manageri din sectorul privat, retribuiti la standardele din sectorul privat. Dar, in acelasi timp au trecut la managementul public prin contract, unde ministrul traseaza liniile generale ale politicilor, dupa care negociaza cu CEOul ministerului implementarea. Dupa ce s-au inteles la resurse bugetare, se trece la elaborarea in detaliu a politicilor care urmeaza sa fie implementate, se face designul legislativ etc. Si CEO raspunde cu capul in fata ministrului, sefii de directi in fata CEOului etc. Parlamentul ii verifica pe ambii CEO si ministru, cu sprijinul auditorului general (Curtea de Conturi, la noi).
Poate la fel ar trebui si in Romania. E adevarat ca asta presupune si un audit serios, presupune si un act parlamentar de calitate, mai trebuie sa functioneze si justitia, si legislatia muncii, si cate si mai cate…M-am intristat deja…
Dar cel mai important asta inseamna pierderea unor privilegii discretionare pe care le au ministrul si secretarii de stat (care in Romania “este†in tot ce inseamna decizie, mergand la politica de personal, alegerea providerilor externi etc - acolo unde se mulge vaca-stat). Si aici ne lovim de zid - partidul sau alianta care ar avea puterea sa implementeze asa ceva ar trebui sa aiba taria sa le explice propriilor ministrii ca trebuie sa renunte la aceste privilegii.
Te contrazic la unele comentariile legate de directia juridica. Nu cred ca directia juridica trebuie sa faca propuneri legislative. Asta e policy work, e treaba analistilor. Juristii trebuie sa verifice propunerile, sa se asigure (impreuna cu consilul legislativ, parca asa ii spune) ca respecta legislatia primara. Sa nu contrazica sau, daca da, sa amendeze prin consecinta, legislatia existenta. In ce priveste stilistica, fiecare stat are un stil in legislatie. Asta asigura o interpretare usoara si corecta a legislatiei de catre justitie, departamente etc. Ce vreau sa spun este ca o observatie a lor care pare minora poate sa aiba de fapt o influenta majora in text, si sa schimbe sensul reglementarii sau a legii. Chestia cu bulletpointul in legislatie m-a dat gata insa.
Administratie publica lejera
Cred ca majoritatea fenomenelor la care te referi se trag din aplicarea unor instrumente de management public in contextul unei administratii publice care a ramas ca pe vremea fusilatului. Se mimeaza dupa ureche, asa ca de obicei. Nu exista vointa politica de a implementa managementul contractual ca in alte parti spre care tindem. Se iau instrumente disparate, rupte de contextul care le face viabile, si se incearca aplicarea lor in contextul unei administratii ierarhizate, unde ministrul si secretarii generali fac si controleaza totul. Nu ai distinctie clara intre politici si implementari, (apropos de episodul trecut in care faceai trimitere la outputs si outcomes). Nu cred ca merge asa, si e nerealist sa te astepti al implementarea unui management modern intr-un context depasit moral de decenii. Nu stiu cum e in alte parti, unde am ajuns eu guvernul, prin anii ’70, a avut curajul reformei radicale: a dat afara o gramada din sefimea de prin departamente si au adus manageri din sectorul privat, retribuiti la standardele din sectorul privat. Dar, in acelasi timp au trecut la managementul public prin contract, unde ministrul traseaza liniile generale ale politicilor, dupa care negociaza cu CEOul ministerului implementarea. Dupa ce s-au inteles la resurse bugetare, se trece la elaborarea in detaliu a politicilor care urmeaza sa fie implementate, se face designul legislativ etc. Si CEO raspunde cu capul in fata ministrului, sefii de directi in fata CEOului etc. Parlamentul ii verifica pe ambii CEO si ministru, cu sprijinul auditorului general (Curtea de Conturi, la noi).
Poate la fel ar trebui si in Romania. E adevarat ca asta presupune si un audit serios, presupune si un act parlamentar de calitate, mai trebuie sa functioneze si justitia, si legislatia muncii, si cate si mai cate…M-am intristat deja…
Dar cel mai important asta inseamna pierderea unor privilegii discretionare pe care le au ministrul si secretarii de stat (care in Romania “este†in tot ce inseamna decizie, mergand la politica de personal, alegerea providerilor externi etc - acolo unde se mulge vaca-stat). Si aici ne lovim de zid - partidul sau alianta care ar avea puterea sa implementeze asa ceva ar trebui sa aiba taria sa le explice propriilor ministrii ca trebuie sa renunte la aceste privilegii.
Te contrazic la unele comentariile legate de directia juridica. Nu cred ca directia juridica trebuie sa faca propuneri legislative. Asta e policy work, e treaba analistilor. Juristii trebuie sa verifice propunerile, sa se asigure (impreuna cu consilul legislativ, parca asa ii spune) ca respecta legislatia primara. Sa nu contrazica sau, daca da, sa amendeze prin consecinta, legislatia existenta. In ce priveste stilistica, fiecare stat are un stil in legislatie. Asta asigura o interpretare usoara si corecta a legislatiei de catre justitie, departamente etc. Ce vreau sa spun este ca o observatie a lor care pare minora poate sa aiba de fapt o influenta majora in text, si sa schimbe sensul reglementarii sau a legii. Chestia cu bulletpointul in legislatie m-a dat gata insa.