Scopul administratiei Bush pare a fi acela de a aduce realpolitik-ul in termenii in care s-a purtat Razboiul Rece sub administratia Reagan. The Good Old Party, cum este supranumit Partidul Republican, a plecat de la premisa ca America se afla intr-o grava criza, o criza de care - in viziunea lor - se facea responsabila guvernarea democrata. Si parca tot ce fac acum republicanii pare sa vina ca o anulare a ce au facut democratii lui Clinton in cei 8 ani cit au avut puterea.

Daca administratia Clinton a pus accentul pe redefinirea serviciilor medicale in scopul cresterii bazei celor asigurati, a avut in vedere dezvoltarea educatiei si a altor servicii publice, administratia Bush si-a facut un titlul de glorie si principalul punct al programului de guvernare din micsorarea cu orice pret a taxelor si impozitelor. Taxe si impozite mai mici, inseamna evident si chetuieli cu serviciile publice mai scazute. Primele lovite au fost desigur sanatatea si educatia. In 2001, primul an de guvernare republicana, James Madison University, universitatea din Virginia unde am avut onoarea sa invat , a fost silita sa inapoieze statului Virginia 40% din bugetul alocat. Directiva a venit exact la mijlocul anului universitar si adus decanii si studentii in pragul nebuniei. Masuri similare au fost luate mai peste tot. In paralel au urmat restructurarea spitalelor si a Medicare - sistemul asigurarilor de sanatate de stat. Presedintele Bush este convins ca taxele mai mici vor relansa economia lovita rau de stagnare (ca sa nu zic declin). Din pacate, nici scaderea dobinzilor, nici micsorarea taxelor n-au avut efectul scontat. Somajul a continuat sa creasca, dolarul sa se devalorizeze, deficitul bugetar sa cresca. Nici macar devalorizarea accentuata a dolarului nu a adus exporturile americane inapoi, in rolul de motor al cresterii economice.

Daca administratia Clinton a pus un accent mai mare pe multilateralism si pe implicarea mai mare a SUA in institutiile si procesele internationale, administratia Bush a anulat dintr-un condei toate aceste eforturi. Promovarea NMD (National Missile Defense) chiar cu pretul iesirii din Tratatul de Reducere a Armelor Strategice (START II) a fost primul semnal al intoarcerii la termenii Razboiului Rece, de data asta insa, intr-un context monopolar, cu SUA pe post de singura super-putere. Lansarea NMD a reprezentat un mare pas inapoi in relatiile diplomatice Americano-Ruse, relatii care se aflau la cel mai bun nivel din ultimele doua secole. Nici macar asigurarile si para-asiguraile date de americani rusilor cum ca NMD este indreptat impotriva amenintarilor reprezentate de "rogue states" - sau de statele din "axa raului" cum le-a zis presedintele Bush - n-au sunat prea convingator.

Asa cum parca am mai spus, NMD inseamna un factor de putere in plus, relansarea cercetarii-dezvoltarii militare cu efectul secundar benefic al diseminarii cunostintelor si avansului tehnologic astfel dobindit in zona civil-comerciala, promovarea protectionismului prin alocarea preferentiala de comenzi catre industria americana de aparare, noi locuri de munca, etc. Toate acestea pareau sa se subjuge scopului initial, acela al relasarii economiei. Laboratoarele de la Los Alamos au inceput iar sa zumzaie. SUA nu trebuiau doar sa aiba cele mai multe arme nucleare ci, sa produca mai multe arme nucleare in mai putin timp decit oricine altcineva. In graba de a pune lucrurile pe roate, administratia a uitat insa denereguliledin programul nuclear de la Los Alamos, de deturnarile de fonduri, de abaterile de la standardele de siguranta, etc.

Tot in inchiderea oricaror punti catre multilateralism a intrat si jalnica boicotare a Tratatului de la Kyoto privind mediul inconjurator de catre americani, primii chemati sa sprijine demersul ecologic global. Bush a spus a aratat atunci ca nu va sta nici o secunda pe ginduri daca va avea de ales intre interesele corporatiste nationale si cele globale.

Razboiul din Irak vine natural, pe aceasi linie. America isi asigura rezerve de petrol, isi flexeaza muschii si se arata inca odata centaurul lumii. Boeing, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Apex si alte mari corporatii isi asigura comenzi babane de furnituri de la guvern, pretul petrolului scade, militarii americani vin acasa sa isi cheltuiasca soldele si prada de razboi, contractele pentru reconstructia Irak-ului desfata simturile firmelor americane... si tot asa. Mizind totul pe relansarea economica nationala prin inaramare si razboi, administratia Bush s-a vazut in postura de a calca in picioare principiile Cartei ONU, de a incepe un razboi care, dupa toate regulile dreptului international, este ilegitim. Relatiile diplomatice ale Americii cu Germania, Franta si Rusia s-au racit pina la cota de avarie, costurile razboiului vor afecta grav deficitul bugetar care si-asa era mult prea mare.

Ce va fi? Nu stiu. Ma surprinde putin faptul ca americanii par sa ignore interesele Rusiei in Irak si sint gata sa anuleze contractele pe care Rusia le avea cu regimul lui Saddam. Ceea ce ma surprinde si mai tare este atitudinea exagerat de precauta a americanilor in relatia cu Coreea de Nord - o tara care isi permite sa sfideze SUA cu mult mai mult tupeu si zgomot decit a facut-o vreodata Irak-ul. Sigur, nu cred ca administratia Bush isi mai permite inca un razboi, de data asta unul mult mai serios, cu accente nucleare, in Coreea de Nord. Totusi, tot ceea ce a relizat in termenii consolidarii puterii la scara internationala, prin flexarea muschilor realpolitik-ului, este grav umbrit de ceea ce se intimpla in Asia. Faptul ca SUA pare gata sa cedeze santajului Nord Coreean "ajutoare umanitare contra abtinerii de la detonarea de bombe atomice" denota o mare slabiciune. Este momentul in care loviturile pe care America le-a dat multilateralismului se intorc impotriva sa. Daca SUA au iesit din Tratatul de Reducere a Armelor Strategicie, daca ele permit Coreei de Nord sa fabrice bombe atomice, in contextul in care tari ca India si Pakistan au deja astfel de arme in dotare, in contextul in care China capata un rol ascendent si din ce in ce mai pregnant pe scena internationala, daca Rusia, Germania, Franta si alte puteri sint marginalizate, lumea pare sa intre intr-un mare dezechilibru. Iar de la dezechilibru la razboi e un pas.

Rezultatul Voturilor

Score: 0.0, Votes: 0