Despre tigani si alte problemeSubmitted by MIA on Dum, 15/07/2001 - 02:00 |
Sincer sa fiu, consider ca (aproape) nimeni nu a prea trecut, atunci cand a atins problema tiganilor, si altele, mult mai numeroase, de nivelul de lozinci proclamate fie de pe baze "multiculturaliste" si/ sau "procapitaliste", fie de pe baze "rasiste" si/ sau "criptocomuniste".
Am sa incerc sa trec in revista unele aspecte care mie unul mi se par fundamentale pt. a avea o imagine clara a problemei.
Doua aspecte mi se par relevante :
a ) Criza economica a Romaniei din anii 1981-1989. Nu intru in polemica de ce a izbucnit criza. Ma marginesc sa constat ca lipsa de cultura politico-economica a lui Ceausescu, si intr-o mai mica masura a esalonului doi din conducerea de atunci, a facut ca pentru rezolvarea ei sa se foloseasca cea mai contraindicata cale: masurile adiminstrative de reducere a consumului populatiei si abordarea unui cult aberant al personalitatii. Al doilea aspect este secundar pt. problema avuta in vedere, dar am sa insist asupra primului. Masurile de restrictionare administrativa a a consumului, culminand cu cel alimentar, au dus la o puternica delegitimare a regimului si mai ales a oferit marfa de lucru pt. retelele de contrabandisti. Daca pana atunci acestea erau reduse numeric, "obiectul lor de activitate" fiind marfuri de provenienta vestica si obiecte de certa valoare (bijuterii etc.), masurile elaborate de regim le-a oferit marfa de traficat din belsug. O comparatie cu exemplul prohibitiei din S.U.A. mi se pare foarte potrivita. Cine a profitat mult de aceasta ? Grupurile marginale, constituite mai ales din tigani, care oricum erau obisnuiti cu lupta contra legii si organelor de stat. Ce este mai grav - pe langa banii si relatiile din cadrul Militiei pe care acestia le-au castigat in acesti ani ei au aparut cumva, printr-o perversa aberatie, ca "luptatori contra sistemului" etc. bucurandu-se de o reala simpatie din partea unei "intelighentii" prea lase ca sa intreprinda ceva, dar totusi nemultumita profund de regim. Retinem aceste aspecte si voi detalia urmatorul ...
b ) O alta directie de gandire se afla in interpretarea unei directii strategice de dezvoltare economica a Romaniei in perioada ocarmuirii lui Ceausescu - deregionalizarea capacitatilor de productie. Acest fenomen a fost accentuat, dupa mine, de greva minerilor din 1977. Mai clar ce inseamna aceasta: in aproape fiecare oras din Romania existau capacitati de productie industriala pt. a ocupa forta de munca locala. Cum salariile erau egalizate la nivelul tarii (cam tot atet se castiga si la o fabrica din Bucuresti si la una din Oravita) aceasta masura, combinata cu masuri de tip administrativ cum ar fi declararea marilor orase "orase inchise", a avut ca rezultat o destul de buna "fixare" a populatiei pe tot spatiul tarii. Ca sa fiu obiectiv - zonele montane au cam fost excluse de la aceasta politica. Pentru a para eventualele critici ale unor negativisti viscerali, voi spune ca (foarte) putine capacitati de productie erau aberante d.p.d.v. economic - un exemplu termocentrala pe sisturi bituminoase de la Anina, care a si fost sistata imediat dupa Revolutie.
Oricum, per ansamblu, aceasta politica a fost una legitima si cu efecte sociale benefice - personal o consider unul din cele mai remarcabile acte ale lui Ceausescu. Si atentie - meritul este al sau, putem vorbi de o realizare a ceausismului, deoarece modelul din anii 1960-1965 mergea pe mari investitii localizate geografic. De ce a procedat astfel? Probabil din fler politic, oricum nu prea conteaza, efectul trebuie retinut.
Ce ar fi trebuit facut dupa Revolutie? Parerea mea este urmatoarea: unele unitati, din start aberante (am dat exemplu eiainte) trebuia enchise. Forta de munca excedentara din altele (un mod de a masca somajul - dupa unele studii cam 30% din forta de munca din intreprinderile romane era inutila in momentul 1989 - tinuta doar pt. ca un regim comunist, destul de normal nu putea accepta existenta unui somaj structural) trebuia disponibilizata. De altfel majoritatea capacitatilor de productie aparuta ca urmare a acestei politici in orasele mici si mijlocii erau din start dezavantajate - datorita unor costuri de transport superioare de ex. Dar ele, dupa mine, trebuiau sprijinite printr-o politica fiscala adecvata - de exemplu o discriminare geografica a impozitarii, comenzi de stat etc. Astfel ar fi creat o cerere solvabila cat de cat in aceste zone, care ar fi putut oferi un spatiu de manevra pt. intreprinderi private care sa absoarba somajul, sa dezvolte capital si chiar sa cumpere aceste unitati (dupa vreo 2-3 ani de ex ). Bineinteles daca existau oferte, ele trebuiau privatizate la investitori straini.
Din pacate niciuna din aceste masuri nu s-a adoptat. Condamnate la o lenta agonie sub guvernul Iliescu, multe din aceste unitati au fost jefuite, lichidate indiferent de costuri de frenezia iacobin-distructiva din perioada 1997-2000 - fara a pune absolut nimic in loc, ba chiar, printr-o fiscalitate aberanta, sugrumand orice tentativa de afaceri cat de cat legale in aceste zone. Astfel s-a ajuns ca segmentul oraselor mici si mijlocii sa fie, in general, unul al somajului, disperarii. In zone intregi singura activitate care mai aduce bani este crima organizata. Retelele tiganesti, antrenate in contrabanda din perioada 1981-1989, au acaparat rapid teritoriul. De la blugi turcesti si antibaby s-a trecut la trafic de droguri, contrabanda cu produse ieftine si proaste (chinezesti, rusesti sau furate din fabrici etc ) - singurele accesibile d.p.d.v.a pretului pt. cei de aici, furturi generalizate (de sine de cale ferata, benzina din conducte ), rapiri de persoane si trafic de carne vie. Lipsiti de o "oligarhie alba" care sa coordoneze lupta contra mafiei tiganilor (din lipsa altor surse de bani sau din colaborarea dintre "oligarhia alba" si sefii de clanuri) romanii din aceste zone, saraciti, fara locuri de munca, supusi unei criminalitati tot mai mari a tiganilor simt din plin ura fata de tigani, care n-are nimic la o adica cu ura rasiala, ci mai degraba cu o ura contra unor despoti de tip feudal sau de tip gentilic (tribal, etc - variatii pe tema data). Strehaia este dupa mine cel mai bun exemplu in acest sens - slujbele la tigani fiind aproape singurele disponibile. Astfel se explica si votul majoritar acordat in orasul mic si mijlociu lui Vadim Tudor la alegerile din 2000 (cam 70% din voturile PRM provin din aceste zone). De altfel acest segment, ca si cel rural a fost neglijat aproape total atat propagandistic (maxim eraprezentat de catre "intelectualii" GDS-isti ca o zona de sustinere a comunismului si a lui Iliescu, care nu-i asa?, merita epurata si supusa la suferinte pt. a invata valoarea capitalismului) cat si in mesajul electoral - ceea ce explica dupa mine suprarealismul si slabele rezultate electorale ale lui Isarescu si Stolojan (pe langa alte cauze, pe care nu le detaliez aici). Cand am sustinut ca romanii au trimis in turul II cei mai buni candidati existenti m-am referit si la faptul ca Vadim (probabil doar din fler politic, nu in mod sincer) a fost practic singurul candidat (cred ca din ultimii 10 ani) care a venit cu un mesaj autoritaristo-populist tocmai in intampinarea acestui segment.
Asa ca aberatiile cu rasismul romanilor nu-si au locul, sunt doar efortul unor "intelectuali multiculturalisti" (sper ca s-a sesizat nuanta peiorativa) de a explica prin lozinci de doi lei o situatie complexa. Asa zisii rasisti ar vibra probabil mai degraba la citatele lui Ilya Ehrenburg si Patrice Lumumba decat la cele ale lui Hitler sau Ku-Klux-Klanului.
Rezultatul Voturilor










Score: 0.0, Votes: 0
Adresa URL trackback pentru această intrare
- 1650 afişări
Versiune pentru tipărire
