M-am hotarit sa scriu acest serial dupa cca 1 an si jumatate in care am lucrat in administratia publica, fara a fi insa functionar public. Dedic acest serial acelor putini colegi, colaboratori si sefi ai mei care se incapatineaza sa faca o nota discordanta si sa NU se regaseasca in rindurile de mai jos. Ii multumesc colegului IKR pentru observatiile pertinente pe care mi le-a facut si pentru contribuitia sa pretioasa. Ii invit pe toti cititorii care au completari de facut, sa mi le trimita prin email pentru a putea scoate impreuna o opera completa.

Numar

In ciuda aparentelor, administratia publica este extrem de subdimensionata in raport cu nevoile de personal (si aici ma refer in special la contextul problematicii integrarii europene). Ma rog, stiti voi, vechea discutie cu FMI-ul.


Atunci cind un sector/proiect are o nevoie de personal care devine stringenta, in cel mai fericit caz, i se aloca un numar de posturi prin transfer de la alte institutii publice (interne/in subordine sau externe). Rareori se fac angajari de personal din afara sistemului.

Calitate

Gasesc reprezentativ urmatorul exemplu:

Pentru a putea pune in practica o cerinta a UE (sa zicem crearea unei anumite institutii/proceduri) se face urmatorul necesar de personal:

• 1 programator baze de date (ORACLE de preferat)
• 2 specialisti in Sisteme de Informatii Geografice (GIS) cu experienta in fotogrametrie si fotointerpretare.
• 1 specialist in arhitectura retelelor de calculatoare
• 1 specialist in probleme cadastrale
• 2 juristi
• 1 economist (experienta in audit de preferat)

Ceea ce se obtine in final, eventual prin jongleria posturilor:

• 2 juristi (de prin alte departamente)
• 2 agronomi (veniti prin redistribuire)
• 1 cercetator de la un institut de fizica
• 1 geograf (care a lucrat ca profesor de liceu)
• 1 absolvent de Comunicare de la SNSPA (nu stiu cum sa-i zic).

Media de virsta este 47 de ani.


Educatie

Paradoxal, oamenii din administratia publica sint extrem de educati. Daca e sa judeci dupa CV-urile lor, majoritatea au cel putin studii aprofundate, daca nu un titlu de master sau de doctor. Am colegi care au 2 mastere si un curs de studii aprofundate in afara pregatirii de baza. Cred ca asta spune multe cu privire la greutatea unor astfel de diplome pe care le obtii cu 400 de euro in 6 luni de "cursuri fara frecventa". Poate exagerez: unele costa 1200 de euro si dureaza 1 an si jumatate.
Eu unul nu pot sa imi retin admiratia fata de programe educationale atit de interesante precum: "Relatii publice europene", "Comunicare si decizie in afacerile publice", "Structuri administrative si acquis comunitar aplicat", "Studii aprofundate de drept si diplomatie europeana", "Spatiu comunitar si management public" ,"Integrarea europeana la nivelul comunitatilor locale" etc.

In afara de asta, la loc de cinste pe resumeurile functionarilor publici stau anumite "cursuri/stagii internationale de specializare" unele dintre ele cu o durata de 3 zile sau mai putin (durata omisa cu buna stiinta). Nu ma refer aici la acei functionari care si-au facut stagii la Comisie sau care chiar au fost scolarizati in institutii internationale cu programe serioase.

In fine, categoria mea preferata sint doctorii. Tot upper-managementul ministerelor are pregatire doctorala sau este in curs sa si-o desavirseasca.

Ma rog, daca dl. Viorel Catarama este doctor, daca dl. Mischie este doctor, daca dl. Dinel Staicu este doctor, de ce n-ar putea si un ministru sau secretar de stat sa isi faca doctoratul? Ce nu face omul pentru 15% in plus la salariu?

Limbile straine

Pe hirtie, toti functionarii publici stiu cel putin o limba straina. Parerea mea este ca ar trebui sa redefinim verbul "a sti". Necesar de cunostinte pentru a declara faptul ca stii o limba straina:

Pentru engleza:

"Gud morning. Mai neim is.... Ui nid mor mani. It iz posibal dat..."

Pentru franceza:

"Bonjur. Comonsava? Mersi bocu pur votr amabilite"

Pentru germana (o limba mai usoara):

"Gutanmorgan. Obertainer. Bonfaier. Foraibar. Stecher. Strudel. Smirghel."

Bun, veti intreba atunci ce se intimpla cind vine o delegatie straina sau cind este vreo reglementara europeana de tradus... Ei atunci, cei de la departamentul de Relatii Internationale asigura traducerea. Sau, dupa caz, se alearga prin institutie dupa cite un tinar mai talentat la limbi straine. Oricum, tinerii sint abonati la traduceri din start. Doar nu poti cere cuiva de 50 de ani sa citeasca vreun Regulament al Comisiei in limba engleza. Chit ca pe CV-ul lui scrie "Engleza avansat".

Calculatorul (PIV, 3GHZ, HDD 80MB, Monitor 17' TFT)

Cunostinte de baza: Solitaire.

Cunostinte avansate: Yahoo Messenger.

Treptele profesionale si salarizarea

Orice minister are prin lege un anumit numar fix de posturi. Exista o ierarhie a functiilor:

• Consilier debutant
• Consilier asistent
• Consilier principal
• Consilier superior

Fiecare categorie are 3 diviziuni.

Exsta un algoritm precis care stabileste cit la suta din posturi sint de consilieri superiori, cit la suta sint de consilieri principali si asa mai departe pe lantul ierarhic in jos. Salariile sint fixe si stabilite prin lege/ordonanta de guvern. Aceasta grila n-are absolut nici o legatura cu performanta si cu cererea si oferta pe piata fortei de munca. Aceasta grila creaza un intreg cerc vicios de probleme, dupa cum voi incerca sa exemplific pe parcursul lucrarii.

Ce nu conteza la salarizare:

• Volumul de munca depus.
• Rezultatele masurate in iesiri (outputs).
• Creativitatea, Initiativa, Asumarea de Responsabilitati
• Nivelul salariilor pe piata muncii pentru calitatile cerute (vezi exemplul cu programatorul ORACLE).

Ce conteaza la salarizare:

• Pilele
• Postul pe care se face incadrarea (salariul de baza
• Virsta/Vechimea (cu cit mai mare cu atit e si sporul mai mare)
• Educatia (sporuri)
• Responsabilitatile atribuite prin functii de conducere (sporuri)

Un consilier debutant in prima diviziune ierahica avea asta toamna un salariu net de 2.700.000 lei. Am un prieten care e consilier principal, pe ultima diviziune. El refuza sa treaca pe urmatoarea treapta ierarhica (consiler superior) pentru ca salariul aferent primei diviziuni al treptei ierahic superioare este mai mic decit salariul lui actual.

Am avut o colega, absolventa de facultate, care s-a angajat la minister pe un post de consilier debutant (prima treapta ierarhica). Dupa 3 luni a plecat, pentru ca - zicea ea - o costa mai mult sa vina la serviciu decit daca ar fi stat acasa.


In acest context, exemplul cu programatorul ORACLE de mai sus capata valente noi si minunate. Mi-l imaginez citind ziarul, de undeva din biroul lui de la XYZ Bank: "Ministerul Administratiei si Internelor scoate la concurs 1 post de consilier debutant. Cerintele postului: Oracle DBA level IV, 2 ani de experienta. Salarizarea se face in contextul legislatiei in vigoare." Wow, ce oportunitate...

Promovarea

In fiecare an, angajatul face (cel putin) un "Raport de Activitate Anual". Acesta este aprobat de seful ierahic. In baza lui, teoretic, seful ii completeaza angajatului un "raport de evaluare a activitatii". Din cite stiu eu, desi exista 4 calificative, n-am auzit pe nimeni sa ia altceva decit "bine" si "foarte bine".

Programul de lucru


Programul oficial de lucru este de luni pina vineri intre 8:30 si 4:30, cu exceptia sarbatorilor legale. Intrarea in ministere se face pe baza de cartele de acces/pontaj. Periodic se fac verificari ale listingurilor. Important este sa vii si sa pleci la timp, nimeni nu verifica ce se intimpla in timpul programului. N-am auzit sa fi fost cineva sanctionat pentru intirzieri sau plecari mai devreme ci, cel mult, atentionat.

In timpul programului, se fac de obicei cumparaturile, se rezolva treburile personale, se dau examenele de masterat/doctorat. Ma rog, se chiuleste en-gros. Daca intreaba cineva de tine, colegii te acopera.

Topul scuzelor populare:

• "E prin minister"
• "Tocmai a iesit din birou"
• "E la Ministerul..." (altul decit cel la care lucrezi)
• "E intr-o sedinta la Directia..."
• "E in concediu"
• "E bolnav"

Aici merge aproape orice, pentru ca rareori verifica cineva hirtoagele.

Despre pauzele lungi si dese cheia marilor sucese de cafea/tigari/taclale nici n-am sa mai vorbesc. O sa mentionez ca ele ocupa cam 30% din timpul de lucru. Pentru a nu va face insa o imagine incompleta o sa va rog sa cititi in episoadele urmatoare si capitolul "Mod de lucru".

Am vazut insa, deseori, si cazuri la polul opus, cazuri in care Ministerul abuzeaza de personal.

Stiu nenumarate cazuri in care angajatii unor institutii publice au fost obligati sa lucreze dupa program, sau in weekenduri, fara a le fi platite sau compensate orele suplimentare. Stiu multe cazuri in care functionari publici au fost obligati sa lucreze in timpul si in afara programului pentru lucruri care nu aveau de-a face cu fisa postului (de ex. in campaniile electorale ale unor partide, pentru a pregati o vizita sau o conferinta sustinuta de vreun demnitar si chiar pe post de "receptionere" sau "animatoare" pentru demnitari).

Pregatirea profesionala

Vestea buna este ca si in administratia de stat exista pregatire profesionala. Exista cursuri de limbi straine, cursuri de calculatoare, aranjamente financiare prin care institutia suporta costurile scolarizarii pentru cei care vor sa urmeze cursuri post-universitare, stagii de pregatire la Comisie sau la alte institutii europene, oportunitati de training venite din alte tari.

Vestea proasta este ca gestiunea acestor resurse/oportunitati se face intr-un mod netransparent ceea ce perpetueaza mica intelegere, coruptia de cumetrie intrainstitutionala. Rareori exista criterii de selectie pentru cei care au acces la cursurile de pregatire profesionala. In general, stagiile si cursurile de pregatire in strainatate sint vazute ca niste modalitati de a rasplati pe cineva. Stiu cazul unei directoare care a plecat la un curs de o luna de zile in Japonia desi nu stia nici o limba straina si cursul era la un nivel tehnic si era legat de o cu totul alta sfera de activitate a ministerului.

Tot anecdotic, pot spune ca am dat odata peste o colega care facea copii dupa scrisoare oficiala prin care o universitate din Coreea de Sud oferea citeva burse (la nivel de master si doctoral) care constau in acoperirea cheltuielilor de scolarizare, transport cu avionul si cazare. Am intrebat-o ce e cu bursele alea si mi-a zis ca oferta a venit pe adresa ministerului, a fost trimisa la Departamentul Resurse Umane si de acolo a venit la seful nostru direct si ca daca vreau mai multe relatii sa intreb la Resurse Umane. Inutil de spus ca la intrebarea mea toata lumea a dat din colt in colt si ca nici pina acum nu stiu daca sau cine a plecat cu o astfel de bursa (poate s-au risipit pur si simplu).

Am o colega care a fost la un curs de utilizare a calculatoarelor (Carnetul European de Conducere a Calculatorului, sau ceva de genul asta). Sint mindru de ea: acum deschide Word-ul singura. Ieri insa ii iesise cablul de alimentare din fundul calculatorului si m-a chemat disperata ca i s-a stricat computerul si nu porneste. Ah, am uitat sa spun ca in anuntul de angajare pentru postul ei scria la cerinte: "cunostinte pc". Bine ca nu scria "ORACLE DBA level 4".

Siguranta slujbei

Prin legea functionarului public, functionarii nu se pot demite din functii decit foarte foarte greu si in nici un caz pe criterii politice. Siguranta slujbei e garantata prin lege pentru toti functionarii obisnuiti si pentru sefi de birouri, de servicii, directori, directori generali si pentru secretarul general al ministerului. In practica, cind opozitia preia puterea, lucrurile se rezolva foarte simplu: ministerul se reorganizeaza. Reorganizindu-se, se schimba si organigrama. Daca initial era o "Directie generala de integrare europeana", cu un director general, in noua organigrama ea va fi botezata "Directia de probleme comunitare si afaceri internationale". Intrucit e o chestie "noua", cu atributii si responsabilitati "total noi", evident ca postul de director general se scoate la "Concurs" (vezi mai jos).

Functiile de conducere

Seful de serviciu
Este exemplul tipic al supravietuitorului. Omul care are la activ 30 de ani de munca in cadrul ministerului, 30 de ani in care a invatat cum e sa fi sapat si sa ii sapi pe altii, sa arunci pisica moarta in gradina altcuiva, sa te ratoiesti la subalterni si sa te ploconesti in fata sefilor. A urcat si a coborit, au fost si vremuri bune si vremuri mai rele, dar s-a desavirsit in arta transcedentala a pupatului in fund. Spun transcedentala pentru ca ea merge dincolo de culoarea politica a guvernarii, de calitatea superiorilor, de convergenta sau divergenta de idei cu acestia. Seful de serviciu este un om care se apropie de pensie. Pentru el, important este sa treaca vremea fara schimbari majore. Este un campion al aburirii, al vorbitului fara a spune nimic, yesman-ul perfect. Este omul care a invatat citeva sintagme si le arunca in speranta ca pare destept si cunoscator: "vorbim aici de un sistem complex", sau: "conform prevederilor UE, si aici ma refer la Regulamentul 3568, Titlul II, articolul 2 b, trebuie sa construim un mecanism de urmarire a emanatiilor". Seful de serviciu se pricepe la tot desi n-are habar de nimic. Ia ideile subordonatilor si le prezinta ca fiind ale lui. Cind isi da cu parerea pe chestiuni la care nu se pricepe, o face cu aplomb si siguranta si asta este cel mai periculos, pentru ca din cauza lui se iau cele mai cretine decizii, pe care tot el e acela care le critica apoi in fata subordonatilor (dom'le, uite si tu ce au decis astia!). Ii pare sincer rau dupa Ceausescu, desi nu o recunoaste decit la un sprit.

Directorul simplu si general

Este cel care este chemat (la orice ora din zi si din noapte) de cite ori secretarul de stat aferent are indigestii mintale. Misiunea lui este de a transforma cereri generale de genul "vreau pina miine o analiza a impactului aderarii Romaniei la UE asupra sigurantei transportului rutier" intr-o cerere coerenta de genul "un inventar al schimbarilor legislative necesare in domeniul sigurantei rutiere" pe care ulterior sa o dea in lucru sefilor de serviciu. Directorul general este mereu ocupat. El stie mai bine ca tine. Nu tu ii explici lui, el iti explica tie. Lui nu ii tulburi timpul cu problemele tale timpite. Daca te cheama sa iti spui parerea, ii spui ceea ce vrea sa auda. Daca ii spui altceva, esti incompetent. Daca il intrebi ceva si nu te da afara, iti raspunde extrem de amabil, timp de jumatate de ora. Cind termina, n-ai inteles nimic. Nici n-ai cum, pentru ca tu l-ai intrebat de una si el ti-a vorbit despre ce a vrut el. Faptul ca n-ai inteles e o dovada in plus ca esti prost si incompetent. In sedintele cu expertii straini, directorul foloseste foarte des modul impersonal si timpurile de viitor: "vom actiona in directia", "se preconizeaza sa", "se doreste sa facem", "avem in plan", "anul viitor se va prinde in fila de buget", "noi ne-am propus sa".


Studiu de caz: Directorul de buget finante.

Directorul de buget finante este una dintre cele mai puternice/influente persoane din minister. El are piinea si cutitul banilor si este normal ca toata lumea sa il curteze. Ministrii se mai schimba, secretarii de stat se mai schimba, dar directorul de buget finante ramine. Ramine cel putin atita timp cit e la putere partidul in timpul caruia el a ocupat prin concurs acest post. Daca e atent, poate ramine chiar mai mult. Modul corect de abordare a directorului de buget-finante este acelasi ca in cazul lui Dumnezeu: te duci la el cind te cheama si te rogi fierbinte sa te binecuvinteze cu semnatura Lui. Ai noroc daca nu te baga in pizda ma-tii. Modul corect de a iesi din biroul Lui este in hohote de plins. De ce este directorul de buget finante asa de puternic? Pai sa luam un exemplu. Sa zicem ca statul roman se hotaraste sa subventioneze achizitia a 10.000 de tone de cartofi. Sau sa scuteasca de taxe importul a 50.000 de computere. Sau sa liciteze licentierea de carti scolare/manualele alternative, elaborarea paginii de web a institutiei, constructia de sosele etc etc etc. Care sint alea 10k de tone din cele 100.000 tone produse/aflate pe piata care vor primi subventie? Care sint cele 50k de computere care vor fi scutite de taxe din cele 200.000 importate? Care sint manualele aprobate? Cine va construi soseaua? Raspuns corect: alea/aia care trebuie. Cine are definitia exacta a lui "care trebuie"? Ati ghicit, Directorul de la Buget Finante, un om cu multi prieteni.

Secretarul de stat

Secretarul de stat este un om politic la costum si cravata de firma. El se intilneste cu alti oameni importanti cu costum, cravata si servieta de firma, cu pielea tot atit de fina ca cea a unui obraz nepatat. Are masina cu sofer. Are birou cu anticamera, secretara (chiar daca in organigrama nu are dreptul la asa ceva, se trece secretara in cadrul unei directii, ia banii de acolo dar ea lucreaza in anticamera), telefon mobil platit de minister pentru el si pentru sofer. La el te duci in "audienta". El cere intodeauna chestii strategice si analize complexe. Cere exact genul de informatii pentru care ai avea nevoie de un institut de cercetari specializat care sa lucreze o luna numai la o singura sarcina. Ceea ce cere secretarul de stat are prioritate 1. Chiar daca sint 4 chestii in acelasi timp. Chiar daca n-au nimic de-a face cu domeniul in care lucrezi tu. El este singurul om din minister cu putere de decizie. Orice incercare de a obtine o decizie de la cineva inferior este sortita din nastere esecului. Secretarul de stat exista pentru ca directorii generali sa ii ghiceasca dorintele nerostite.

Secretarul general

Ar trebui sa asigure coordonarea generala si continuitatea activitatilor ministerului (inclusiv de la o guvernare la alta). Este omul catre care se intoc toate capetele cind vine o misiune de evaluare de la Bruxelles, pentru ca e singurul vrajitor in stare sa iti infiinteze o institutie intreaga (cu sediu, birouri, personal si calculatoare) cu doua saptamini inainte de evaluare si, dupa evaluare sa o transforme in cu totul alta institutie ceruta de Comisie, nou-nouta si gata pentru a fi aratata urmatoarei delegatii de evaluare. Eu imi imaginez Secretarul General ca pe un scamator scotind un iepuras alb dintr-un joben. In rolul iepurasului: un proiect pentru care nu exista finantare. In rolul jobenului: bugetul ministerului. In rolul baghetei: Directorul de buget finante.

Ministrul

Ministrul este omul pe care il vezi la televizor, la stiri. Daca vreodata il vezi in realitate, iti spune ca ai usa deschisa oricind la el si ca pentru orice fel de problema sa nu eziti sa il contactezi. Despre ministru auzi. Cineva da navala in biroul tau cu o foaie de hirtie in mina si zice pe un ton disperat: "Ministrul pleaca miine la Lisabona la Intilnirea Anuala a Tarilor Exportatoare de Cafea. Trebuie sa facem un discurs pina peste o ora". Tu esti economist si lucrezi la Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, Directia de Reglementari si Standarde in Tehnologia Informatiei. N-ai auzit in viata ta ca tarile exportatoare de cafea se intilnesc in fiecare an. Nu inteleg ce cauta ministrul tau acolo. Deseori nici nu stii unde e Lisabona. Tocmai ai invatat ce este o "prioritate 0".

Functionarul public de executie

Special l-am lasat la urma. Functionarul public este ultimul pe lantul trofic, capatul de sfirsit al telefonului fara fir. Singurul lucru bun este ca nu el raspunde pentru calitatea muncii pe care o face si ca pina la Secretarul de Stat (singurul cu putere de decizie efectiva) nimeni nu poate sa il pedepseasca in vreun fel. Atunci cind este tras la raspundere, pentru ceva ce s-a facut in comun cu alti functionari (care n-au miscat un deget pe parcurs sau i-au oferit ajutorul pretios sub forma de comentarii sibilinice) el ia suturile si ceilalti tipa ca n-au stiut nimic despre problema.

Functionarul public de executie este un producator de hirtii. Care hirtii pleaca pe lantul ierarhic in sus, pina la Secretarul de Stat (uneori Ministru) si se intorc la
el, adnotate cu tot felul de "rezolutii". Functionarul public este un mereu nemultumit: ca are salariul de mizerie, ca i se cer lucruri ilogice, ca este sub-utilizat in raport cu pregatirea lui, ca este supra-utilizat in timp ce colegii care sint plecati din minister la cumparaturi n-au nici o treaba, ca nu este informat cu privire la ce se petrece si la ca sugestiile lui nu sint luate niciodata in considerare. Un functionar public nu poate sa colaboreze cu alt functionar public daca acesta din urma - indiferent de motiv - are un salariu mai mare.

Concursul de angajare

Concursul de angajare intr-un minister este cea mai mare caterinca posibila, pentru toate partile implicate. Daca esti printre cei pregatesc concursul, faci o fisa a postului, cu cerinte specifie si cu o bibliografie aferenta, faci subiectele de examen. Apoi asteapti sa isi depuna dosarul Programatorul Oracle (DBA level 4). Intre timp suna telefonul. Nu, nu este Programatorul Oracle care cere informatii despre post. La telefon este Directorul. El iti spune ca vrea sa vada si el subiectele. Intimplator, nepoata lu' var'su de la Braila, care a terminat Facultatea de Psihologie de la Dorohoi, este singura care se prezinta si care ia concursul (pe bune, pentru ca a tratat subiectele la perfectie). Cind nu telefoneaza Directorul, la concurs se prezinta un student la constructii si un batrinel de la fostul centru de calcul al vreunei directii judeteane a ministerului. Studentul stie sa faca pagini web si sa foloseasca Adobe Photoshop, batrinelul stie sa programeze in Fortran si iti cere perforatorul de cartele ca sa iti demonstreze. Tough choice. Mai ales ca din comisia de evaluare face parte un mos de la Departamentul de Resurse Umane (fostul "Cadre") care il intreaba pe candidat daca a auzit de "imei" si de "wold"

Ah, si mai e ceva: cazul in care se scoate la concurs un post de Director. In acest caz, fisa postului va fi facuta dupa chipul si asemanarea candidatului care trebuie sa ocupe postul. De exemplu: "minim 23 de ani de experienta, din care cel putin 6 in functii de conducere, studii de specialitate in audit financiar, activitate de cercetare (de preferat in teoria batului de chibrit aplicata la macroeconomie), ochi albastri, inaltime de minim 1.70m dar nu mai mare de 1.71 etc." Ca sa fie siguri ca nu greseste cineva, bibliografia este facuta in asa fel incit:

a)nici un outsider n-are acces la ea
b)nimeni altcineva nu poate sa o citeasca in cele 2-3 zile intre publicarea anuntului si data examenului.
Singura sansa este sa stii bibliografia dinainte. Eventual sa fi scris tu o parte din ea.