Ieri am fost la concertul "Tandreturi" - unplugged. Cu un afis care ii aducea aceasi scena trupa Timpuri Noi, d-nii Baniciu, Andries, Vintila, Alifantis si trupa Holograf, acest concert avea toate sansele sa fie memorabil.

Nu vreau sa fac pe criticul de muzica, insa chiar a fost un concert deosebit de frumos. Timpuri Noi in concert sint mult mai misto decit pe CD - mai tineti minte "Luca", "Veta", "Verginica", "Adelina", "Tanta"?. "Cei 4" au venit si cu niste cintecele noi ("Fa Doamne sa am role", "Femeile sint autobuze") pe linga deja cunoscutele lor piese de rezistenta ("Miruna", "La Peris", "Crocodilul Dilu", "La portile Orientului", "La Calul Balan"), Holograf au avut si ei o seara de exceptie, reusind sa ridice in picioare partea adolescentina a salii.

Sunetul ar fi fost bunut daca nu tinem cont de cele 6-7 microfonii din care vreo 5 la Holograf.

Tocmai incepusem sa ma simt bine, Sictirul meu scazuse la cote alarmante, eram intr-o stare de spirit "tandro-nostalgico-adolescentino-melancolico-la-portile-orientului". Ascultam Holograf cu relativa placere desi n-am putut sa nu remarc ca s-au facut cam dulcegi pentru gustul meu -"Te voi iubi", "Vine o zi" si preferam stilul vechi cu "Mafia" si "Banii vorbesc" - melodii care n-au facut insa parte din recital. Totusi, sa nu vorbesc cu pacat, melodia "Daca pot sa zimbesc" mi-a placut mult. Si, intr-adevar, orchestratia ramine de exceptie, chiar si la melodiile dulcegi.

Dincolo de aceste considerente strict subiective, n-am scris acest articol pentru a va plictisi cu aprecierile mele de trei lei. Am vrut doar sa va imparasesc bucuria constatarii ca pina la sfirsitul spectacolului mi s-a insanatosit Sictirul.

La un moment dat, dl. Bittman s-a oprit din cintat si a zis ceva de genul "Sigur, am sa cint in continuare, desi este aici un domn care ma injura de cind am intrat pe scena. Domnul are ceva cu mine ca am venit in seara asta sa cint unor domni si doamne, imi cer scuze daca am gresit cu ceva.... de fapt, stimate domn, daca v-am deranjat asa de tare, cred ca noi o sa plecam". A lasat microfonul si s-a carat de pe scena cu toata trupa. Sala a ramas masca, intrebindu-se cine dracu e domnul respectiv, ce i-o fi zis d-lui Bittman de i s-a pus pata...etc. Cum scena ramasese goala si luminile s-au aprins in sala, ne-am uitat toti unii la altii si usor, in tacere, ne-am carat acasa.

Pe drum au inceput intrebarile sictirite:
1. Daca era unul in primul rind care il injura pe dl. Bittman, de ce nu si-au facut organizatorii datoria sa il scoata din sala?
2. Dl. Bittman, cind da concerte (si vrea si interactiune cu publicul), se asteapta ca tot publicul sa il aduleze si sa isi faca linistit numarul de dresaj?
3. Faptul ca dl. Bittman a fost injurat de un idiot este suficient pentru a justifica "pedepsirea" unei sali intreagi? Care a si dat destul de gros pe bilet...
4. Plecind din sala demonstrativ, dl. Bittman a urmarit cumva sa faca educatie publicului? ("Na, data viitoare daca nu va auto-controlati si mai aveti printre voi si d'astia de injura, sa stiti ce va asteapta!")
5. Daca tot s-a suparat, nu inteleg de ce nu s-a suparat dl. Bittman pe organizatorii care n-au rezolvat acest incident.
6. Si daca e o problema organizatorica, nu stiu (iar!) de ce ne-a intors spatele noua, publicului, cu atitudinea asta de "sinteti prea nesimtiti ca sa cint pentru voi"!
7. Daca eu sint prea nesimtit ca sa cinte dl. Bittman pentru mine atunci de ce a acceptat sa primeasca cota parte din incasarile de la nesimtitul de Razvan-platitor-de-bilet? Daca tot a facut-o, de ce nu o returneaza? O intrebare meschina, dar meschin mi s-a parut si gestul domniei sale. Pacat.