Mi-am luat masina. Dar n-aveam carnet. Am facut scoala de soferi si am facut rost si de toate actele. Toate lucrurile au mers struna pana la prima intalnire cu politia romana.

La un moment dat dupa ce termini scoala de soferi, trebuie sa-ti depui actele. Ghinionul a facut ca pe foaia care atesta ca am sustinut cu succes examenul psihologic sa am doar numele si un prenume. Pe nemernica mea de nasa a mancat-o puternic in partile dosnice sa imi puna doua prenume. Cum indraznesc eu sa-mi depun actele in halul asta: toate cu doua prenume si numai cea cu examenul psihologic cu un singur prenume? "De unde stiu io, capitan Garcea, ca nu a sustinut alta persoana examenul psihologic in locul matale?". "Pai dupa codul numeric personal care este acelasi pe toate actele"... am sugerat eu. "Lasa dom'ne ca se face multe smecherii cu codul asta...". Probabil treisprezece cifre au fost prea multe pentru domnul capitan. Asa ca am mai dat (vorba vine) examenul psihologic odata, cu grija ca ambele mele prenume sa apara citet pe foaia examenului psihologic.

<!--break-->

Am depus actele cu succes de data aceasta si am fost programat peste o luna la examen. Ziua mult asteptata a examenului teoretic (sau "sala" cum i se spune popular) a sosit. Cu ochii mijiti de somn, m-am prezentat la ora sapte dimineata si zadarnic am cautat niste liste afisate cu numele participantilor la examen. Eu am dat multe examene la viata mea, insa metoda strigaturilor din ce in ce mai ragusite ale plutonierului nu am mai intalnit-o. Cutare - comisia 1, cutare comisia 2.... Nici macar o ordine alfabetica sau o oarecare ordine fireasca. Trebuie sa ciulesti urechile pana, daca ai noroc in vacarmul din curtea scolii Ilioara, iti auzi numele. Te asezi frumos la coada alaturi de ceilalti trei sute de participanti si intri in sala de examen.

Va inselati. Cel care verifica buletinele la intrarea in sala ma opreste si imi spune: Ne pare rau dar nu puteti participa la examen, cazierul dumneavoastra a expirat. Scoateti-va alt cazier si redepuneti actele pentru programare. Ce daca asta s-a-ntamplat din cauza tergiversarii lor legate de examenul psihologic? Tu trebuie sa-ti scoti alt cazier si sa te reprogramezi. Si sa te rogi sa nu-ti expire alte acte pana iti da politia romana cazierul.

Si depui cerere pentru cazier. Fiindca esti din Bucuresti dureaza "doar" o saptamana. Si redepui actele. Si te reprogrameaza. Si te duci la sapte dimineata. Si ciulesti bine urechile sa-ti auzi numele. Intri la examen. Totul este in regula. Ti se da un chestionar si o anexa la chestionar. Pe anexa tu vei marca raspunsurile, insa numai cu pix cu pasta neagra sau albastra. Sa nu cumva sa indraznesti sa folosesti stiloul ca anexa respectiva este tiparita pe hartie pentru sugativa. Si daca ai gresit, nu se accepta stersaruri. Ciorna nu ai voie. Primul meu examen fara ciorna... Cat traiesti inveti.

Treizeci de minute vei raspunde la intrebarile scrise pe un formular ingalbenit de vreme supravegheat de privirea agera a unor Garcea cu ceafa groasa, cu figuri tipice de militieni. Nu conteaza daca tu termini in zece minute. Vei sta treizeci si vei contempla sala de examen, figurile severe ale militienilor, o vrabie care isi face cuib exact in tavanul salii, jegul de pe jos si de pe banci, cortina innegrita de timp (si examenul este un spectacol in sine, nu?). Am uitat sa va zic: la intrarea in sala, dai si tu zece mii sa aiba si Garcea ceva de baut dupa efortul corectarii.

In sfarsit, militienii nostri aduna chestionarele si anexele si apoi vei astepta ca si cealalta serie sa dea examen. Urmeaza activitatea de corectare care dureaza in medie vreo trei ore, timp in care poti citi presa, poti viztita toaletele pestilentiale ale scolii Ilioara, poti bea o cafea cu gust de rugina la pahar de plastic....

Vine momentul afisarii rezultatelor. Afisarii am zis? Scuze. La politie rezultatele nu se afiseaza. Ele se striga intr-un mod foarte original care iti face adrenalina sa-ti urce in asa hal, incat la examenul practic nu mai esti bun de nimic: Unul din militieni vine cu un teanc de hartii. Aceste hartii sunt actele celor respinsi la examen. Care bineinteles nu sunt in ordine alfabetica. Daca esti norocos si nu-ti auzi numele printre cele doua sute strigate de domnul plutonier, vei respira usurat si vei scoate un strigat gutural de bucurie reasezand adrenalina la locul ei cand acesta va da deoparte ultimul dosar.

Am fost printre cei fericiti. A urmat exeamenul practic ("traseul"). Sfat
personal: sa nu va puna dracu' sa faceti maximul de punctaj la testul teoretic. Acest lucru probabil ii creeaza un complex de inferioritate inacceptabil domnului capitan: "Vad ca ai facut 26. Las' ca vedem noi ce stii pe traseu...", iti va spune cu un ranjet malefic examinatorul. Si te va plimba vreo douazeci de minute, te va pune sa intorci pe strazi cu sens unic, sa opresti acolo unde e oprirea interzisa, sa faci stanga unde este interzis la stanga...

In sfarsit, cu o mica scapare la intoarcerea din trei miscari pe o strada al naibii de ingusta am luat si "traseul". Bucuria, insa, mi-a fost de scurta durata, fiindca am descoperit ca telefonul meu mobil a fost sustras cu abilitate in imbulzeala din sala de examen. Foarte educativ, sa fii furat sub nasul politiei romane.

Credeati ca aventura s-a terminat? Aiurea. Urmeaza sa-ti obtii permisul. Platesti cei trei sute si ceva de mii la CEC si te duci in sucursala iadului de pe strada Logofat Udriste. Stai trei ore la coada si cu un zambet nemaipomenit, nea functionarul de acolo iti spune ca n-au sosit actele la ei. Te stapanesti cu greu si intrebi la limita calmului cam cand ar trebui sa vii. "Vineri sigur sosesc.". Injuri in gand, ca altfel s-ar chema ultraj si pleci cu coada intre picioare. Trei ore pierdute aiurea.

Te intorci la Udriste la data stabilita, reiei coada de trei ore si ajung in fata ghiseului. Ura! Actele au sosit. Dai chitanta si buletinul, functionarul extrage dosarul tau din fiset si incepe sa-l rasfoiasca: "Domnule, se pare ca aveti o problema: ce sector e asta?" "Sectorul 2" ii spun eu. "Nu se poate doi e doi,e cu totul altceva. Trebuie sa refaceti fisa...". A urmat un discurs referitor la cum este el platit din impozitele pe care le platesc eu si cum ca n-am venit aici si am stat alte trei ore la coada ca sa-si bata el joc de mine. Atata mi-a trebuit. Probabil jignit de artificiul fiscal prin care i-am explicat cum traieste el pe impozitele mele, mi-a pus fisa in brate si mi-a spus sa vin cu una corecta.

Si astfel am corectat cu pasta alba vis-a-vis de sediul politiei fisa scriind un 2 de toata frumusetea la rubrica sector. Nu am mai stat la coada si in sfarsit mi-a acceptat fisa.

Nu m-am dus inca sa-mi ridic carnetul, desi a trecut o saptamana. Voi astepta doua saptamani ca sa fiu sigur ca au terminat. Pana atunci sunt un infractor la volan pe strazile Bucurestiului.