Odata cu dispartia pronumelui de politete devenim mai saraci. Ne descotorism de politete ca de o povara. Lume, lume, politetea nu mai e la moda. Daca esti politicos, esti desuet, constipat, pampalau, fraier. Pe scurt nu te integrezi in "generatia MTV". Noi, bravi exponenti ai consumerismului modern, pragmatic si familiarist nu avem nevoie de aceasta racila a trecutului. La banca, la magazin, la coafor esti "Regele client". Sau, ma rog, asa ti se spune. Si daca tot te-ai trezit peste noapte rege, la ce mai ai nevoie de politete, atunci cind nu te ajuta sa ajungi mai sus, atunci cind nu exista "mai sus"?

Ne batem pe burta cu totii.

De fapt, daca ne-am bate pe burta cu totii, poate ca n-ar fi chiar atit de rau: macar am ramine impreuna intr-un egalitarism verbal.

Insa gresesc. Ne batem pe burta cu subordonatii. Ne batem pe burta cu cei mai mici ca noi, cu cei mai tineri, cu cei mai slabi. Ne batem pe burta si cu cei mai mari ca noi, dar numai in absenta lor, ca sa ne impresionam audienta cu "relatiile" pe care le avem.

Devenim din ce in ce mai mitocani. "Buna ziua!", "Va rog frumos sa...", "Ma scuzati pentru deranj...", "Sarumina pentru masa...", "Stimate domn...", "Frumoasa doamna...", "Aveti amabilitatea sa..."
"Va salut cu respect", "Am onoarea", "Cu stima" se pierd treptat si se inlocuiesc cu "Buna!", "Da-mi si mie...", "Hai mersi", "Pa" samd, intr-o familiaritate deplasata cu si fata de oameni care nu sint parte din cercul nostru intim.

O reporterita se adreseaza d-lui Becali cu "si care anume credeti ca sint ideile importante din Alchimistul?". Dl. Becali ii raspunde cu "sint lucrurile care sint, ce sa-ti mai zic aici, sint alea din carte." O saptamina mai triziu, aceeasi reporterita il intreaba pe un tinar de vreo 30 de ani, pe strada: "Ce parere ai despre sexul neprotejat?"

Seful intra in birou fara sa dea buna ziua si spune: "Pana maine sa imi faci un raport cu vanzarile!". Subalternul raspunde: "Doriti sa includ si vanzarile din trimestrul trecut?" Seful: "Da, ca mi-a zis Dorel ca vrea sa le prezinte si celor din Consiliul Director". Nota Bene: Dorel este aici seful sefului, cel caruia, atunci cind seful il vede pe hol, ii spune candid: "Aratati cam obosit astazi!"

Sigur, politetea nu sta numai in limbaj. Politetea e o atitudine. Uneori, e o stare de spirit. Are de-a face cu bunul simt, amabilitatea, curtenia, educatia celor 7 ani de-acasa.

Ma intreb daca declinul in care se afla politetea are legatura cu educatia sau cu moda. Daca renuntam la politete pentru ca nu mai e necesara (poti ajunge acolo si fara sa fii politicos), pentru ca ne e lene (dureaza prea mult sa fii politicos) sau pentru ca pur si simplu nu se mai poarta (nu mai e "trendy" sa fii politicos).

Articolul meu a inceput deja sa sune a tinguiala inutila: un fel de "nu mai sint tinar si imi pare rau".

Mi-e dor de verbul la persoana a doua plural si pentru ca am perceput mereu politetea ca pe o baza ferma, un strat separator intre noi si mizerie. Intotdeauna am avut senzatia, atunci cind mi s-a adresat cineva pe un ton politicos, ca intre noi s-a creat o atmosfera aparte, ca tramvaiul, strada, magazinul aglomerat in care ne aflam, a disparut pentru o secunda, o lunga secunda in care nu mai simti nici transpiratia mosului care se tine de bara din stinga, nici zbieretele tiganilor care cinta in spate, nici cearta dintre doi argatosi, undeva in fata, nici cojile de seminte de pe jos.

Iata un articol dezlinat. Fara introducere, cuprins si incheiere. N-am nici o concluzie, nici o morala, nimic. Simt doar o lipsa din ce in ce mai mare.