Cateva nedreptatiSubmitted by mihnea on Dum, 30/10/2005 - 15:58 |
La unul dintre semafoarele din zona Unirii am vazut doua zile la rand aceiasi scena: un baiat de 7-8 ani imbracat intr-o pijama merge descult de la o masina la alta cersind. Are un mic animal in brate. Ploua rece ca de inceput abrupt de toamna.Imi amintesc de cei care stateau pe gardul scolii mele. Eram prin a VI-a – aVII-a. Ii vedeam pe geam in pauze. Erau mai mari decat noi, mereu aceiasi, mereu scuipand seminte. Le stiam poreclele. Ne furau banii - nu tuturor, pentru ca unii „se aveau bine cu ei” – mai ales cand ieseam de la ore. Daca intr-o zi nu aveai ce sa le dai, dar stiau ca in general ai, daca le raspundeai sau pur si simplu daca aveau chef sa se dea tari, te loveau sau te umileau. De asemenea, daca spuneai ca nu ai bani, riscai sa te lovesti de expresia lor favorita: „Pe cautatea si pe luatea?” Imi amintesc de ea. Era, cum se spune cu destula rautate ”ciudata clasei”. Avea un soi de deviatie mistica, se zvonea ca are halucinatii, nu vorbea aproape niciodata, invata foarte prost si radea fara motiv. Eu nu am vorbit mai mult de doua fraze cu ea in tot liceul si nu numai pentru ca aveam prea putina personalitate pentru a-mi asuma – sau confirma – statutul de ciudat pe care il implica orice apropiere de ea (ca doar stiti si voi cum e in turma). Mai era un lucru: ma intrista sa intru chiar si un pas in trista si lipsita de speranta lume a ei. Imi amintesc o zi de iarna dintr-a X-a. Era ultima ora si profesorul intarzia. Afara se intunecase. Galagie, glume, flirturi, mai toate obosite, pentru trecerea timpului. Privind de la un capat la altul al clasei, vad cum niste fete i-au inconjurat banca. Se distrau. Una dintre ele arunca cu zapada in ea si, cuprinsa de un ras puternic, spune: „Ningeee!”. Ea sta nemiscata in banca ei, cu capul plecat, cu zapada in par si pe gat.Pe langa crucile din Piata Universitatii trec mii de oameni zilnic. Cati le simt, oare? Un amic, om cu mari pretentii, spunea odata ca Iliescu este un bun politician pentru ca altfel nu ar fi fost atatia ani presedinte. Obiectivitatea in fata minciunii ne omoara spiritul. Cand Iliescu scoate inca o carte despre evolutia societatii spre capitalism sau despre revolutia pura (a carei la fel de pura emanatie se considera) exista totdeauna oameni care se ingramadesc pentru a obtine un autograf. Poate ca un roman din 50 stie cine a fost Calin Nemes sau Elisabeta Rizea. In schimb, cand Iliescu va muri osanalele nu vor conteni. Cei omorati nu au nume, sunt doar cifre amintite in a treia sau a patra stire din jurnalele din fiecare decembrie. Se vorbeste despre ei ca despre victimele unei calamitati, ca despe ucisi fara ucigasi, in stilul stravechiului principiu ”asa a fost sa fie”.Cand eram mic cunosteam un baiat care locuia intr-o singura camera cu cele doua surori ale sale, cu bunica si cu tatal sau, mare betiv. Cand bea isi pierdea de tot mintile. Isi batea copiii; isi batea mama. Imi amintesc cum atunci cand cei trei frati isi spuneau „Vine taticul!”, panica atingea un prag pe care rar mi-a mai fost dat sa-l simt.Ani de zile in fata blocului meu s-a construit o biserica. Cand era aproape gata, am vrut sa intru si ochii mi s-au oprit asupra unui anunt care statea langa usa. Iata ce scria: „Nu incurajati cersetoria in incinta bisericii!”. Dincolo de orice aprecieri administrative, a scrie asa ceva pe ceea ce se numeste „Lacas al Domnului”, acelasi Domn al carui Fiu ne invata sa dam haina de pe noi celui nevoias, mi-a amintit ca nedreptatea si mojicia acestei lumi isi pot gasi locul oriunde sunt oameni, inclusiv in biserica. Am inteles ca ceea ce sta in spatele cuvintelor din anunt este un rationament teribil de omenesc: „Sigur, dragi credinciosi, ca toti suntem egali in fata Domnului, dar asta nu inseamna ca avem drepturi egale. De exemplu, in Lacasul Domnului sunt bineveniti doar aceia care nu se gasesc la periferia societatii. Parazitii societatii sunt si parazitii bisericii! Nu uitati, totusi, ca suntem o institutie. Normalitatea si bunul simt al societatii se suprapun peste cele ale bisericii. Veniti asadar sa ne rugam, dar doar noi, cei care am reusit in viata!”.Voi, cei care va ascundeti invidia, complexele, resentimentele si rautatea in spatele unor „adevaruri general valabile” de genul „cel mai bun invinge”, voi, cei care considerati ca sunt doar texte sau „gargara sentimentalista” cele povestite mai sus, voi, cei pentru care a empatiza inseamna a fi naiv si a da un ban unui cersetor inseamna a fi fraier, sunteti cu totii membrii categoriei majoritare de oameni, omogena, eterna si autosuficenta: cea a tristilor idioti.
Adresa URL trackback pentru această intrare
- Adaugă comentariu nou
- 3343 afişări
Versiune pentru tipărire
cautam ceva pt lectia de
cautam ceva pt lectia de civica si am dat peste aceasta pagina, intamplator
sunt total de acord cu ceea ce zice mihnea in "cateva nedreptati" dar din nefeericire nu multi sunt aceia care sunt de aceasta parere..:(
Despre „Nu incurajati cersetoria in incinta bisericii!â€
Biserica nu are nimic cu cersetorii, dar placut nu este, sa vezi cum unii dintre acestia intra in timpul liturghiei, chiar in momentele cele mai importante, si incep cu voce tare, sa ceara...si culmea, toti sunt de alta etnie bine stiuta. Ai idee cum e pentru un preot care tocmai se roaga pentru sfintirea Sfintelor Daruri sa fie "bruiat" de astfel de oameni?! La biserica mea, cei ce nu apartin respectivei etnii, vorbesc cu preotul, care la sfarsitul slujbei ii "anunta", iar acestia stau in pridvor si sunt miluiti. Asadar, acel anunt mi se pare chiar bun.
negru
e genul de scriere care, daca o percepi asa cum trebuie, te rearunca in neagra depresie din care abia ai reusit sa te tarasti afara; pentru ca de cand ma stiu am fost "the odd one" sau mai bine zis "ciudata clasei", asa ca inteleg mult prea mult genul de "nedreptati" din articol. dar ma simt din ce in ce mai dezarmata in fata "tristilor idioti".
articolul e mult prea dureros.
Cersetorii
Incheierea cu cersetorii nu e una dintre cele mai inspirate.
Cersetoria poate fi comparata cu capitalismul: nu cumperi produsul, el dispare.
Bun, acum e vorba de oameni, dar imi pare rau sa distrug un mit: in Romania chiar exista programe ce se ocupa de copiii strazii si nu numai... numai ca acei oameni nu prea vor sa se lase ajutati.
Ii dai bani ii primeste, ii dai mancare, rar o apreciaza (ca sa nu spun ca sunt suficient de multi ce se uita la tine cu scarba)
N-ai cum sa opresti fenomenul, dar cand unii se chinuie sa-i reintegreze pe copiii aia (si sunt suficient de multe organizatii care chiar incearca) si tu vii si in cateva minute dandu-i aluia bani strici zile si zile de munca ale altora.
Adica din comiditate, ti se pare mult mai lejer ca in loc sa donezi niste bani unor asociatii (care ma repet: chiar fac ceva) sa-i dai direct cersetorului ca doar 'ajung direct la destinatar'.
Nu e vorba de fraier sau nu fraier, e vorba de princpii, e ca si cum vine un copil de 5-6 ani si-ti cere o tigara si tu-i dai zicandu-ti: oricum o sa-i dea altcineva.
Ii mai dai un ghiont spre moarte.
Astept sa le dam bani romanilor ce cersesc in vest.
Raspuns lui iulian si nu numai
Fara indoiala, vorbind strict la rece, ai dreptate cand spui ca "in Romania chiar exista programe ce se ocupa de copiii strazii si nu numai... numai ca acei oameni nu prea vor sa se lase ajutati".
Plecand de la acest fapt real si de netagaduit, vreau sa spun unele lucruri:
1.A vorbi despre cersetori ca despre un sector strict omogen e gresit. Nu e bine sa gandesti ca exista categorii fara exceptii. Ca atare, nu sunt toti ca in "Filantropica". (desi e mult mai confortabil sa-i gandesti asa)
2. Puterea exceptiei: daca, actionand prin prisma unei judecati despre majoritate, faci o nedreptate minoritatii - chiar unui singur om - toata actiunea este oricum, dar numai dreapta nu.
3. A da 50.000 de lei unei batrane care asteapta la iesirea dintr-o brutarie nu exclude faptul ca poti sprijini o organizatie filantropica.
4. "Adica din comiditate, ti se pare mult mai lejer ca in loc sa donezi niste bani unor asociatii (care ma repet: chiar fac ceva) sa-i dai direct cersetorului ca doar 'ajung direct la destinatar'."
Vorbim, totusi de o dilema fericita: "cum sa il ajut pe cel de langa mine?". In timp ce ii judecam pe cei putini carora le pasa, sa nu treaca nici o clipa fara sa ne fie scarba de cei multi carora nu le pasa.
5. Apropo de acestia de mai sus: se impart in cei care - din nesimtire mai degraba decat dintr-o prea mare sinceritate - nici nu sustin ca le pasa (si astia sunt mai putini) si cei care isi gasesc tot felul de pretexte cu parfum conceptual. Acestia din urma s-au indragostit, tocmai din acest motiv, de "Filantropica".
6. Chiar cu riscul de a strica munca altora - sa nu uitam cam care este nivelul de dezvoltare a tot ce inseamna initiativa civica in Romania - in anumite situatii chiar mi s-ar parea ca sunt de doi bani ca nu ajut pe cineva pe loc, direct, primar, pentru a nu strica cumva munca cuiva.
In final, ca tot am amintit de puterea exceptiei, as vrea sa spun cate ceva si despre ce spune razvan pe forum: "Un peste sau o undita? Educatie sau paine?"( http://www.sictir.org/phpBB2/viewtopic.php?p=3803#3803 ). Rationamentul este, din nou, fara indoiala, corect si aceasta trebuie sa fie gandirea pe termen lung. Numai ca diferenta dntre a vorbi de problema cersetorilor si a vorbi de problema parcarilor sau a spatilor verzi nu este numai una de subiect. Diferenta majora este ca vorbim de oameni si, deci, de individualitati. Atunci intrebarea e: ce ne facem cu ei pentru care nu mai e timp pentru o undita? Nu le mai dam paine? Ce ne facem cu batranii sau cu cei cu handicap, cu cei care nu mai pot beneficia, oricat am vrea, de "bursa sictir.org"? Si sa nu-mi spuneti ca nu poti sa faci omleta fara sa spargi oua. Sigur, facem ce putem dar asta nu inseamna sa uitam vreo clipa ca ceea ce facem e insuficient sau, mai bine zis, sa nu ni se para vreun moment ca o nedreptate care nu poate fi rezolvata este mai putin o nedreptate.
Doar un lucru mai vreau sa spun, iulian - faza cu "Bun, acum e vorba de oameni, dar imi pare rau sa distrug un mit..." este una dintre cele mai tari pe care le-am auzit in ultimele zile. Adica - in masura in care reusesti sa faci acest lucru - chiar iti pare rau sa distrugi un mit sau esti indragostit de ideea ca te ocupi, printre altele, si cu distrugera de mituri?
Bursa Sictir.org
Am pus aici niste comentarii in care aratam ca eu cred intr-o forma organizata de ajutor si nu in banutul pus in palma cuiva. Chiar cred sincer ca poti rezolva mai mult atunci cind oferi un ajutor coerent, cind banutul tau, pus linga al altuia si al altuia, ajunge exact acolo unde este cea mai mare nevoie de el. Intr-unul din articolele mele mai vechi (vezi linkul intr-un comentariu mai jos) am dat si adresa unor organizatii de caritate.
Totusi, mi-a mai venit o idee si am deschis subiectul pe forum, ca sa putem sa il dezbatem mai pe larg: hai sa instituim o bursa de studii, Bursa Sictir.org! Va rog sa contribuiti la nasterea acestei idei, participind pe forum cu idei, critici, oferte de ajutor, amenintari cu bete in roate si orice va trece in cap, la adresa http://www.sictir.org/phpBB2/viewtopic.php?t=285 (forumul necesita inregistrare separata).
Cu stima,
Razvan
o parere...
Mi-a mers la suflet aceasta zicere.Eu ma simt la fel de inconfortabil si daca le dau bani si daca nu....acum doi ani cu totul intimplator a intrat in cabinetul meu un pusti superistet si super-al-nimanui;mi-a trecut prin cap uneori ce as face daca intr-o zi ar veni cu gasca de prieteni...la vremea respectiva m-am apucat sa-l invat sa scrie(avea atunci cam 7-8 ani, dar nu stia sigur si la scoala nu mergea..)..a venit de citeva ori, apoi a renuntat...imi placeau vizitele lui in aceeasi masura in care imi creau si o ciudata anxietate....il vad uneori pe strada si ma rog sa nu i se intimple nimic rau....Nu stiu care-i solutia pentru ei.
Cit despre Iliescu eu zic asa:am auzit de tipu' asta, il stiu mult mai bine decit as vrea; e ca aerul poluat:imposibil sa nu-l stii(simti)..nu m-a intrebat nimeni daca as vrea sa stiu ceva despre el.Daca 1 din 50 de romani au auzit de Elisabeta Rizea e ok, aceia chiar vor sa stie despre ea.La fel si cu Nemes.Faza e sa vedem cum putem folosi in viitor ceea ce stim despre ei si sa calculam in cit timp nu o sa mai vrea nimeni autografe de la Iliescu.....
Cit despre biserica ortodoxa romana ce sa zic?Lacasurile se inmultesc mai abitir decit cersetorii si ctitorii lor sunt atit de ocupati cu construirea lor incit au uitat la ce ar trebui folosite.....Asta e.Unii sunt..."mai egali" decit altii....
Din fericire pe gardul scolii mele stateau doar niste vrabii..dar colegi speciali maltratati de colegi obisnuiti am avut.Recompensa mea pentru ca m-am apropiat de o colega mai altfel(nu in scoala, ci dupa terminarea facultatii, cind se presupune ca dam pe dinafara de maturitate...) a fost ca m-am ales cu o prietena(numita si cea mai buna prietena)
Cam asta am vrut a zice....
Nedreptati?
Nedreptati?Lumea asta este nedreapta.Zilnic merg cu metroul din Militari pana la Piata Iancului.Sunt cateva luni bune de cand circul cu metroul,si chiar de la prima mea plimbare cu metroul am avut ocazia sa fiu acostata de cate un "nefericit",de cate un nedreptatit de soarta,viata si ce-o mai fi nedrept.Cu timpul,am observat ca au si ei un traseu cel putin la fel de precis ca si al meu,si un orar pe care-l respecta cu sfintenie.In metroul de Republica apare o batranica garbovita.Ti se rupe sufletul de ea cand o vezi.M-a impresionat si pe mine,prima data cand cu voce mieroasa cerea un banut,dar mi-a trecut repede:cersea pentru o inmormantare.I-as fi dat,dar cerseste de aproximativ 2 luni pentru acelasi lucru.Intrebare de bun simt:daca mai trec inca 2 luni,mai este necesar sa-l ingroape?Si asta-i doar un exemplu...Spui tu:"voi, cei pentru care a empatiza inseamna a fi naiv si a da un ban unui cersetor inseamna a fi fraier, sunteti cu totii membrii categoriei majoritare de oameni, omogena, eterna si autosuficenta: cea a tristilor idioti".Hm!Mai gandeste-te putin inainte de-a vedea numai oropsiti si nedreptatiti de o lume rea si insensibila.De pe partea mea de strada se vede altfel.Hai sa fim seriosi!
Raspuns
Bineinteles ca aproape toti cersetorii nu sunt sinceri in motivatiile lor care ar trebui sa te faca sa te indupleci sa le dai bani, ba chiar unele dintre ele sunt atat de "clasice" incat, ca oameni realisti ce suntem, nu se poate sa nu spunem: "Mai da-l incolo de mincinos!"
Insa felul de a ii privi pe cersetori nu ar trebui sa tine de sinceritatea motivatiei lor, ci de situatia nefericita in care se afla. Intr-adevar, ei mint. Intrebare: noi mintim? Sigur, se poate spune, sunt minciuni si minciuni si ale lor sunt nerusinate. Dar, pe de alta parte, si viata pe care o au ii caineste mai mult decat viata pe care o avem ne caineste pe noi, ii face mai "nerusinati" si le face minciunile la fel (asadar, nerusinarea e o chestiune de acomodare la mediul groaznic in care traiesc). Si, ca veni vorba de noi si de ei, cred ca ar fi util un exercitiu de imaginatie si, pana la urma, de sinceritate: ganditi-va ca totul in viata va va merge de maine cel mai rau din cat se poate. De exemplu, parintii v-ar muri brusc, ati deveni tot mai nervosi si v-ati apuca de baut, pierzandu-va astfel serviciul, ca si pe cea (cel) de langa voi. Intrand cu totul in acest cerc vicios, ati face un accident de masina si v-ati pierde un picior -devenind handicapati - sau, si mai rau, ati omori din imprudenta pe cineva - ceva in genul a ce a facut Vali Sterian - ati face puscarie si ati iesi fara rost, peste ani de zile, intr-o lume care chiar ca nu va mai vrea. Cele de mai sus pot parea fantasme de prost gust si exagerari lacrimogene, dar au un singur scop: sa va arate nu numai ca nimic nu e permanent, ci mai ales ca oricand putem aluneca in prapastie, depinzand de noi, evident, daca o vom face cu adevarat sau daca vom reusi sa ne revenim - asa cum, ca sa pastrez exemplul, a depins de Vali Sterian sa nu se urce beat la volan.
In cloncluzie, desi sunt multi cersetori care ar putea sa munceasca, desi sunt multe scursori care fac copii ca sa aiba ce trimite la cersit, cu totii putem ajunge acolo, chiar daca e foarte putin probabil. Intr-adevar, sa nu-ti dea Dumnezeu cat poti duce. Si mai e un lucru: sa nu ne dea Dumnezeu sa ajungem la periferia societatii, pentru ca abia acolo se vede cu adevarat ce inseamna rautatea: cea intre cei de la periferie si cea a celor ce sunt plini pana la refuz de mandria ca sunt "oameni normali".
O falsa problema
Nu cred ca problema este de a-i ajuta sau nu pe cei napastuiti, nefericiti, marginalizati, suferinzi sau in nevoie. Este destul de evident ca trebuie sa ii ajutam si sa nu raminem nepasatori. Diferenta este in abordare, daca ajutorul nostru este mai eficient cind merge direct la cel in cauza sau cind se agrega cu altele la o institutie specializata (ONG, Crucea Rosie, Biserica, etc). Eu sint sustinatorul celei de-a doua solutii, pentru ca banii pot merge pe ceva coerent, pe undita, mai degraba decit pe peste.
Filantropie organizata!
Imi place umanitatea din spatele articolului tau. Totusi, intr-o tara in care cersetoria a devenit o industrie, da-mi voie sa fiu daca nu sceptic, macar precaut. Am scris mai multe articole pe tema asta. Nu cred ca a da un ban unui cersetor rezolva problema. In secolul 21, da-mi voie sa sustin filantropia organizata si sa combat exact ce lauzi tu: "banutul dat unui cersetor". Sint zeci de ONG-uri care sint dedicate ajutorarii celor in nevoie (Crucea Rosie, UNICEF, Habitat for Humanity, Caritas, etc). Daca vrei sa donezi, doneaza lor pentru ca eficienta investitiei tale va fi mult mai ridicata.
Mai mult, sustin cu tarie, ca in majoritatea cazurilor in care dai un banut unui cersetor (asa cum te exprimi tu), nu faci decit sa incurajezi escrocheria, traficul de persoane, abuzul copiiilor si cite si mai cite alte flageluri. Filmul "Filantropica" al lui Nae Caramfil mi se pare mai mult decit edificator.
Oricum, daca ai rabdare, iti recomand cu toata modestia doua surse interesante de informatii:
Articolele Underground sau Imperfect spirit civic de centrul Capitalei
si Economia mainii intinse se bazeaza pe experiente practice, la persoana I. Oricum, la sfiristul celui de-al doilea articol gasesti si un plan de afaceri, care iti arata cit poti cistiga din cersetorie: trebuie doar sa modifici un pic cursul de schimb si citiva parametri. Ca sa ma laud, cred ca e suficient de bine facut, ca sa poti sa iei un credit de la banca sa pornesti o noua afacere.
Lasind malitia mea la o parte, sint alaturi de tine in a spune ca nu putem sa raminem nepasatori la suferinta din jur. Cred doar ca trebuie sa actionam in asa fel incit sa nu o marim sau sa o intretinem.
Industrie de multa vreme...
Cershetoria nu este o industrie organizata de acum, ci de dinainte de '89. Nu pot sa uit shocul pe care l-am trait intr-o librarie atunci cand am vazut un mosh a carui varsta parea sa fie eternitatea si care-si numara caramida albastra de Balcesti (hartia de 100 de lei, cea mai mare bancnota la vremea aceea). Statea intr-un gang intre blocul meu si cel vecin si obisnuiam sa-i dau ceva macar odata la 2 zile (si asa nu prea aveai ce face cu banii atunci). Ce numara el in librarie cred ca reprezenta un CAR bunicel sau salariul pe un an al mamei, inginer cu oareshice vechime...De atunci m-am ferit sa mai dau pomeni cuiva. Am donat pentru cei loviti de inundatii, dar haine, paturi si conserve. Sincera sa fiu, am un mare grad de scepticism in privinta directiei in care se duc cu adevarat banii...
Mana intinsa care nu spune o poveste...
... nu primeste nimic :D