Epuizind deja problemele globale ale omenirii, iata ca domnul Ion Iliescu a gasit cu cale sa ne lumineze si cu privire la homosexuali. Ceea ce mi se pare extrem de hilar este ca - pentru a-si argumenta pozitia - domnia sa se foloseste de Biblie, aceasta foita din care exponentii unei mentalitati invechite inca mai prizeaza "Opiumul popoarelor", in ciuda eforturilor organelor de partid si de stat, a muncii neabatute a idelogiilor din activul de partid in eradicarea acestei ramasite periculoase a unei societati decadente.

Plecind de la pretioasele teze si orientari expuse in interviul la care fac referire mai sus, de la numeroasele sale intilniri cu oamenii muncii de la orase si sate si tinind seama de liniile directoare pe care ni le-a trasat in lunga sa cariera politica la carma natiunii, panseul meu dubitativ se cutremura cuprins de o anxietate retorica, cu valente de paradox national:

• Daca dorim sa il trimitem pe dl. Iliescu in gaura potrivita, la care anume trebuie sa facem apel?
• Oare gaura prin care a iesit dl. Ion Iliescu ce functie avea?
• Daca respectiva gaura avea functia pe care trebuia sa o aiba, atunci cum de a reusit totusi sa elimine dejectii umane?
• Daca in ciuda legilor anatomiei, gaura prin care a iesit dl. Ion Iliescu nu era destinata eliminarii de dejectii umane, sa intelegem de aici ca fostul presedinte a iesit prin ureche?
• Si, daca a iesit prin ureche, nu inseamna asta ca a urechea respectiva a fost folosita in mod impropriu?