Cu scuze pentru imixtiune dar n-am rezistat sa nu ma bag si eu in seama.

Spui: "Putin imi pasa daca il intereseaza sau nu sa isi umple punga proprie", iar Razvan spune " Si atunci de ce l-am votat? Pentru ca prefer un mitocan unui hot smecher si cu staif care a transformat tara in propria feuda"

Personal, am o problema cu optica asta. Asta e din familia "scopul scuza mijloacele". Si eu l-am votat pe B, crezand sincer intr-o schimbare a lui in primul rand, nu din motive de "n-avem altul mai bun". Parea sincer, si am fost pregatit sa iert trecutul, de dragul posibilei emergente in timpul mandatului sau a unei paturi politice noi: o varianta de tranzit daca vrei, apropos de fraza "Adriene rau a ajuns tara asta etc." Nu pot insa sa accept perpetuarea si
dezvoltarea "sistemului ticalosit", ca tot ii place expresia. Trezirea a fost dura, dar asta a fost ghinionul meu, cu care trebuie sa invat sa traiesc pana la urmatoarele alegeri. Nici o clipa insa nu m-am gandit sa accept, dupa alegeri, nici un fel de deviere de la principiile enuntate in campanie, nici un fel de "las' ca e bun, in fond toti fac asa, iar ailalti fac si mai rau". Unde tragi linia? Cum masori gradul de deviere "acceptabil" de la platforma pentru
care ai votat pe cineva pentru a considera ca respectivul politician nu merita sprijin in continuare? Se masoara in abuzuri/pe luna? In grupuri de interese/consilier? In demisii de oameni perceputi ca "buni" vs oameni perceputi ca "rai"? In ce? Si cine e benchmarkul? Nastase? Iliescu? Ceausescu sau Dej? Sau poate Carol II ori Antonescu?

Cred ca in clipa in care faci primul pas pe panta asta nu mai e cale de intoarcere. Aranjamentele politice din Ro nu sunt un sistem static: si caracatita evolueaza, se schimba, incearca sa devina mai acceptabila pentru populatie, mai renunta pe ici pe colo in punctele neesentiale, atat timp cat pozitia privilegiata este pastrata.

Pe langa asta, faptul ca "banul misca lumea" e o simplificare care nu tine cont de contrabalansul pentru care exista justitia si mecanismele democratice (care e adevarat ca nu prea functioneaza pe Dambovita). Bineinteles ca o sa gasesti "smekeri" si in Europa si State, diferenta este ca la un moment dat mecanismele de mai sus intervin, si fie se termina cu un scandal cu arestari, fie propriul partid scuipa inculpatul ca pe o masea stricata pentru a isi pastra credibilitatea pentru urmatoarele alegeri. E, asta nu merge in Romania, dar de aici pana la a enunta principii cu pretentii de adevar absolut valabil in toata lumea civilizata, gen banul face si drege, e cale lunga. Un sistem ca cel din Romania, adica unul oligarhic bazat pe rotatia la putere a catorva grupuri de interese fiecare cu propria interfata politica nu e o forma a sistemului
democratic, ci o aberatie. Nu ai cum sa extragi axiome de gen din materialul faptic furnizat de o aberatie, asta e resemnare mioritica in cel mai bun caz.

De cand Romania a iesit de sub monitorizarea sinecuristilor de pe la OSCE / CE etc. in primii ani de dupa revolutie, toata lumea s-a pus pe sampanie - de bine de rau Romania e un stat democratic. Nu prea e cazul, libertatea de a alege dintre rai si fameni oferita unei populatii fara minima cultura politica de a-si exercita votul in cunostinta de cauza, justitie, parlament (si aici ma refer la regulamente si legislatie specifica, inclusiv aranjamente constitutionale), avocatul poporului etc nefunctionale, coruptie si trafic de influenta generalizate, toate astea creaza un climat in care oricat ai vrea nu poti sa votezi o noua elita politica fiindca candidatii sunt fie indepartati, fie corupti de mici, asta in cazul in care nu sunt deja fii sau fiice sau veri-nasi-cumnati ale rinocerilor deja in joc. Multi, inclusiv din vest, si-au pus sperante in abureala cu primul milion ("nu ma intrebati cum am facut primul milion", Rockefeler parca), urmand ca noua elita odata ce si-a asigurat un oarecare comfort sa doreasca legitimitate. La noi insa primul milion a fost urmat de alte trei-cinci-opt and counting, iar legitimitatea ramane NUP.

Solutia e inca in societatea civila, dar pana nu o sa avem un electorat educat nu vad sa se schimbe nimic. Problema este ca educatia o pot face numai 'telectualii nostri care insa sunt preocupati de scris prin cele Dileme(in multe cazuri admirabil de complex, si ca atare greu digerabil, chiar daca marea masa de alegatori ar citi ceva de gen),fie alde EU, care insa nu par a fi preocupati de idee, sau se rezuma la scenarii gen "train the trainer", situatie in care trainerul isi ia banii face trei seminarii si un CDROM (produs la firma varului)pe care CDROM citizenul si-l agata la oglinda ca sa fenteze radarul, fiindca oricum nu are PC in batatura. Si de votat, votam tot pe-aia. Aa, da, mai sunt si guristii care inca se lupta cu Lenin si Marx, incapabili sa intelega ca au de-a face cu o cu totul alta generatie, complet libera de orice ideologie, mult mai inteligenta si mai versata decat ei, si implicit mult mai perversa.

Inca o data, nu cred ca e corect sa generalizezi pe baza situatiei din eterna si fascinanta noastra. De unde si expresia: ca la noi, la nimenea.

... o sa fac eu pe desteptul acuma : doar am zis de citiva ani ( vreo 2-3 ) ca Basescu mi se pare un fel de pitecantrop politic. :(

Ceea ce ma mira un pic e cum naiba a reusit sa para el asa sexy si anticomunist pentru cea mai mare parte a (auto-)intitulatei "societati civile" ???

P.S. : Si sincer sa fiu ... nu cred ca e un mielusel nepatat, nici macar in comparatie cu majoritatea pesedeilor din guvernarea Nastase. ;)

Basescu nu e nici prost, nici demagog prost. E un tip care face multe tampenii din cauza unei increderi supradimensionate in fortele proprii. Asa se intampla cand castigi des.

Razvabe, ai dreptate, lumea are multe nuante de gris. Din ala cu multa kko. :)