Un timp am suferit pentru ca imi lipsea mirosul acela de hartie si cerneala tipografica pe care-l asociam savuroasei cafele de dimineata si neindemanarea cu care ma straduiam sa potrivesc paginile prea mari ale gazetelor pe masuta mica de cafea astfel incat sa nu rastorn savuroasa bautura, dar a trecut si asta. Acum am renuntat si la lectura selectiva de pe Internet...Ies pe strada si oriunde m-as afla si din orice unghi as privi, stirile ma urmaresc peste tot, ca si cand ar fi omniprezente. Mi se arata din reclame pe toate gardurile, bannerele rasarite peste noapte in locuri in care nu gandeai ca este posibil sa fie spanzurat un banner, stiri imprimate pe asfalt, spanzurate pe fatade de blocuri, stiri lipite pe metrouri, in metrouri, pe neoane, pe tavane si podele, reclame la ziare in alte ziare. Ce sete de stiri poa’ sa aibe poporul asta daca in fiecare zi se improspateaza rezumatele astea de pe garduri si pereti, cat de bine informati trebuie sa fie cetatenii tarii noastre mandre! Cat de culti trebuie sa fie cu totii! Cum mai poa’ sa spuna unii ca suntem un popor de analfabeti, daca dimineata in metrou pana si navetistii, si aurolacii citesc cu maxima si netulburata atentie un jurnal, iar cine nu si-a cumparat unul il citeste pe-al vecinului de gramada sau de scaun, chiar daca asta necesita eforturi supraomenesti cum ar fi lungirea gatului peste umarul celui din fata si ingustarea ochilor pentru o mai buna focalizarea a titlului de-o schioapa din ziarul celui de peste drum...

Eu nu mai citesc deloc jurnale si gazete. Nici nu mai cumpar, nu imprumut, nu citesc peste umarul celui din fata mea sau al celui de langa mine. O fi o boala?