Tatal meu a murit saptamana trecuta, Miercuri, 29 Noiembrie 2006. S-a prapadit la spital, dupa o operatie de prostata (ce s-a dovedit a fi cancer, nedepistat de nici un doctor). Avea 79 de ani. Ultimele luni au fost pline de suferinta pentru el si plimbari de la doctor la doctor pentru a-i lecui diversele boli pe care le avea.

ÃŽn ultima zi in care l-am vazut in viata, mama a observat ca lantul si cruciulita de aur de la gat, pe care sotia mea si cu mine i l-am facut cadou anul trecut, si despre care tatal meu spunea ca ii aduce noroc si dorea sa-l lase fiului meu, Cezar Andrei, nu mai este. I-a fost furat in spital.

ÃŽn ultimele 8 zile dupa operatie am fost in fiecare zi cu mama la spital. Joi a fost Sfantul Andrei si am dorit sa stau acasa sa petrec cateva ore cu fiul meu, cu prietenii lui de joaca si cativa apropiati. Am vorbit cu mama si am rugat-o sa se duca singura la spital (desi sotia mi-a spus sa nu o las pe mama sa se duca singura; am incercat sa o sun pe mama dar plecase deja). Am primit un telefon seara. Cand am raspuns, a inchis. Cu un sentiment ciudat, am sunat acasa. Mama plangea. Tatal meu murise cu mai mult de 24 de ore inainte. Nimeni de la spital nu ne-a anuntat.

M-am dus la spital sa vorbesc cu persoana ce avea sa-l imbalsameze. Sa o numim Doamna C. Dupa ce am discutat si mi-au fost explicati pasii de urmat, am intrebat-o de la obraz, deoarece stiam ca a venit special pentru mine la spital, ea pensionandu-se chiar cu o zi inainte, cat ma costa:

D-na C.: 'E, cat credeti dumneavoastra'
Eu: 'Va rog sa-mi spuneti, eu nu am de unde sa stiu'
D-na C.: 'Trei sute cinci zeci e bine?'
Eu: '350.000?'
D-na C.: 'Nu. 3.500.000'

Fara nici un cuvant in plus, am bagat mana in buzunar si am platit.

A doua zi, in timp ce eram la Starea Civila pentru a declara decesul, am sunat-o pe Doamna C.

Eu: 'Ajung pe la 11:30 - 11:45'
D-na C.: 'Haideti domnule Ionescu, poate ajungeti mai repede sa plecam si noi ca avem treaba.'

M-am grabit sa plec si am trecut inainte pe la o firma de Pompe Funebre pentru a achita transportul, coroana si celelalte lucruri. M-a intampinat un pusti cordit si cret care s-a prezentat drept nepotul patronului, sa-l numim Pustiul M.

Pustiul M.: 'Aveti nevoie de oameni pentru a va ajuta la transport?'
Eu: 'Pai in 1.500.000 pe care-i platesc pentru transport nu intra si doi oameni de la Dumneavoastra? Eu asa am inteles ieri.'
Pustiul M.: 'Aaa, nu. 1.500.000 e doar transportul.'
Eu: 'D-na T., nu ne-a fost vorba ieri ca ma ajutati si cu doi oameni?'

D-na T. se facea ca nu ma aude si-si facea de treaba... M-am dus la ea si mi-a replicat sec: 'Dansul este nepotul patronului, cu el trebuie sa vorbiti.'

Eu: 'Bine. Cati bani trebuie sa va mai dau?'
Pustiul M.: '200.000'
Am aruncat doua hartii pe masa. Pustiul i-a luat si i-a bagat in buzunar. Am plecat inspre spital.

La spital m-a intampinat D-na C. ÃŽi cunostea pe baieti (ea m-a trimis la Firma de Pompe Funebre). L-am vazut pe tata si am incercat sa ma tin tare. Nu am putut fi atat de tare incat sa-l pun in sicriu. D-na C. a mai chemat pe cineva, pe Dl. C., sa ne ajute.

D-na C.: 'Sa stiti ca D-ra care vine acum inspre noi m-a ajutat sa-l imbrac. Sa aveti grija si de ea'

Am bagat mana in buzunar si i-am dat 200.000.

L-au pus in sicriu si l-au urcat in masina. ÃŽn timp ce-l priveam pe tatal meu si capul imi era plin de ganduri si regrete, Dl. C. a venit langa mine si m-a adus cu picioarele pe pamant:

Dl. C.: 'Sefu. Mai sunt si io p-aici'

I-am intins o hartie de 100.000.

L-am inmormantat pe tata Duminica. Nu a venit multa lume. Toti cei care au venit au fost acolo mai mult pentru mama si pentru mine, chiar daca tata a fost cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodata. Le multumesc din inima. Nu a venit nimeni din partea tatei, desi mama a dat vreo 20 de telefoane. Toti si-au exprimat regretele, 'Dumnezeu sa-l ierte', 'Dumnezeu sa-l odihneasca'. Sunt convins ca au avut motivele lor de a lipsi.

Marti am fost la Casa de Pensii din Vitan pentru a incasa ajutorul de inmormantare. Domnisoara de la Informatii mi-a explicat ca Sectoarele 2 si 5 s-au mutat in Bulevardul Lacul Tei. M-am suit in masina si m-am dus acolo. La intrare erau multi batrani si multa zarva. O batranica era tare revoltata si vocifera puternic. M-am apropiat de intrare si am inteles: Casa de Pensii are program cu publicul Luni si Joi. Cred ca personalul sta sa calculeze pensii in celelalte zile. Ma voi duce Joi acolo.

ÃŽmi cer scuze daca am intristat pe cineva. Nu acesta a fost scopul istorioarei. Nu stiu nici eu care a fost scopul de fapt.

ÃŽnchei cu o rugaminte: daca sunteti binecuvantati si mai aveti parinti pe langa voi, la distante mai mici sau mai mari, incercati sa petreceti ceva timp cu ei. Mergeti la masa. Iesiti la o plimbare in parc. Duceti-i la pescuit. Faceti asta pentru tatal meu.

Si inca un lucru: fiti blanzi cu persoanele iubite, chiar daca sunteti fiare cu ceilalti.

George Ionescu,
Un sictirit indurerat si scarbit.