Magaria din spatele acestei gainarii financiare (pentru ca afacere, cu greu o pot numi) mi se pare atit de mare, incit nu ma rabda inima sa nu fac un mic comentariu.

Dl. Dominic de Habsburg a inceput campania de redobindire a Castelului Bran in 2001. Sa fiu bine-inteles, eu unul sint pentru retrocedari. Nu discut acum detaliile, dar am fost unul dintre cei care a considerat un act normal restituirea castelului, dupa cum considera un act normal, restituirea tuturor proprietatilor furate de comunisti. Sigur, n-am sa intru aici intr-o polemica legata de escrocii care incearca sa profite pe nedrept de asta.

Trebuie sa recunosc, am fost si eu un mic naiv impresionat de discursul pe alocuri patetice al d-lui Dominic de Habsburg:

"La Bran mi-am petrecut toata copilaria, pana cand am fost fortati sa plecam, in ianuarie 1948. Imi amintesc tot. Perioada dintre primii cinci si zece ani din viata mea este cea pe care mi-o amintesc cel mai bine. A fost perioada formativa a vietii mele. Imi amintesc foarte mult momente fericite petrecute in castel si in casa noastra de iarna (fosta casa de oaspeti). Acolo se intampla mereu cate ceva, ne vizitau foarte multi oameni si eu il acompaniam pe tatal meu cand repara diverse lucruri, in spitalul mamei mele, la centrala electrica sau in garaj. Mai erau si minunata sarbatoare a Pastilor in frumoasa noastra biserica de lemn sau evenimentele prilejuite de venirea Anului Nou. Sau cand noi urcam pana la Babele, in Muntii Bucegi, si ne jucam pe campurile pline, pline cu flori. N-am mai vazut niciodata atat de multe flori intr-un loc de atunci. Acestea sunt amintirile placute"

"Sunt foarte emotionat, aproape ca nu-mi vine sa cred, si foarte fericit ca o injustitie este reparata. Amintirile de cand eram arestati la domiciliu si apoi expulzati, cu soldati care stateau langa mine atunci cand imi impachetam valiza si jucaria mea preferata, o vulpe, sunt amintiri pe care le-am purtat cu mine in toti acesti ani. Cred ca o data cu intoarcerea mea la castel voi face pace cu aceste amintiri."

Uitindu-ma acum in urma, cred cu tarie ca dl. Dominic de Habsburg, impreuna cu sfatuitorii sai, au gindit o schema de mare coruptie pe care au pus-o in aplicare cu complicitatea autoritatilor judetlui din Brasov (Prefectura, Consiliul Judetean, Primaria Bran, etc). In cuvinte simple, schema sta asa: "Voi imi retrocedati Castelul si eu vi-l vind inapoi pe o gramada de bani publici. Apoi impartim profitul, in conturile noastre personale din Elvetia."

In toata schema asta, suspecta nu este retrocedarea Castelului. Retrocedarea, repet, este un act de justitie. Sigur, vor fi voci care vor spune ca sint oameni care se judeca deja de ani de zile pentru mult mai putin decit un castel, oameni care au ajuns pina la Curtea Europeana de Justitie, oameni care n-au pilele si spagile d-lui de Habsburg ca sa vada dreptatea la fata. Sigur, veti spune, atunci unde este "complicitatea autoritatilor locale", cel putin la restituire: pai e simplu, ar fi putut sa ii faca mari greutati in instanta, sa plinga, sa lupte sa bage frine. Nimic, domnule. Daca atunci cind vine vorba sa se restituie casa vreunui amarit care a fost ocupata abuziv de vreun stab comunist, autoritatile din Brasov sint extrem de inventive, modele de inovatie juridica si creativitate hirtzogareasca la lipit poste pe talpile bietului petent din instanta, la restituirea Castelului Bran, lucrurile au mers unse, autoritatile au fost un model de etica liberala, patrunse din plin de spiritul respectarii dreptului sfint la proprietate. E adevarat astea mi se par argumente partial, pentru ca problema nu este ca i s-a facut dreptate unuia, ci ca nu li s-a facut dreptate celorlalti sau tuturor. Nu sint insa de parere ca trebuie sa moara si capra vecinului. As putea chiar sa fac un efort sa cred in inocenta respectivelor autoritati, daca n-ar fi si partea a doua.

Ceea ce este putreda rau in toata schema de mai sus este propunerea de vinzare a castelului:

1. Dupa ce initial dl. de Habsburg evaluase castelul la 25 de milioane de euro, pe care era pregatit sa ii accepte ca despagubire in echivalent, la nici 1 an dupa ce domnia sa a primit castelul in natura, propune vinzarea sa pentru 60 de milioane de euro. Intrebare: de ce n-a cerut dl. de Habsburg statului Roman 60 mil de euro ca despagubire in echivalent, in anul 2001?
2. Dl. de Habsburg nu face propunerea de vinzare Ministerului Culturii, desi conform conditiilor din termenii de retrocedare, aceasta institutie are drept de preemptiune la vinzarea Castelului. Dl. de Habsburg nu face propunerea de vinzare pe piata imobiliara, la brokeri specializati, la mica publicitate, pe internet sau oriunde altundeva pe piata libera. Dl. de Habsburg face propunerea de vinzare catre Consiliul Judetean Brasov. Intrebare: De ce?
3. Dupa o "matura chibzuinta" - vorba bunului meu tata - Consiliul Judetean Brasov reactioneaza cu mare entuziasm la aceasta propunere de afaceri - formulata in termeni destul de ultimativi - de parca este vorba de un mare chilipir, ce mai, afacerea secolului. Ori, asta este exact atitudinea opusa celei afisate de cineva care vrea sa negocieze. Cu alte cuvinte, fara nici un fel de studiu de fezabilitate, fara nici un fel de plan de afaceri, de sume disponibile pentru investitii, Consiliul Judetean Brasov trage concluzia imediat ca este vorba despre "o oportunitiate pentru turismul brasovean" si "sunt minore fata de ceea ce putem obtine". Mai mult decit atit, nici macar nu isi pune problema ca s-ar putea negocia ceva, o reducere de pret, o macaroana, o maslina, sa mai reduca din povara bugetara previzionata pentru umerii contribuabilului brasovean. De ce?
4. Ministerul Culturii, reactioneaza, destul de slab insa, si spunind ca suma ceruta i se pare exagerat de mare (ceea ce e adevarat, insa culmea, nu vine decit sa intareasca pozitia de cumparator a CJ Brasov). De ce nu a blocat Ministerul Culturii ideea acestei tranzactii de la inceput, cerind ca prevederile din termenii de retrocedare sa fie respectati?
5. Dl. de Habsburg, ofera cu generozitate CJ Brasov solutia finantarii achizitiei, printr-un contract de leasing administrat de o banca austriaca. In concordanta cu ce a aparut in presa, dl. Cancescu declara imediat cu nesimtire "Plata reala pe care noi trebuie s-o facem - pentru ca in rest toti banii se vor achita numai din incasari - este de maximum 1,6 milioane de euro in primul an si 1,1 milioane de euro in al doilea an. Deci nu trebuie sa platim decat 2,7 milioane de euro." Intrebare: in baza carui studiu de fezabilitate, mai ales daca tinem cont ca Branul n-a atras in viata lui venituri mai mari de 500.000 de euro anual, dupa unii, chiar mai putin? Asta ca sa nu mai vorbim de cheltuielile pe care le incumba intretinerea hardughiei, asigurarea, taxele si impozitele, etc.

Sa o luam usurel. Eu cred ca dl. de Habsburg nu a cerut de la inceput 60 mil. de euro despagubire in echivalent, pentru un motiv simplu: si 25 de mil. daca obtinea, era oricum aberant de mult fata de cit valoreaza castelul. La vremea aceea (in 2001), ar fi zis saru'mina sa puna mina si pe atit, mai ales ca PSD-ul era mult mai "cash oriented". Insa pina in 2005, lucrurile s-au mai schimbat, a avut timp sa perfecteze schema cu noile autoritati si deh, s-au mai modificat nitel si sumele. In plus, orice instanta sanatoasa la cap ar fi cerut o expertiza financiar-contabila pentru evaluarea castelului si - chit ca si astea se mai minaresc - ar fi fost chiar greu de facut un evaluator sa isi puna semnatura pe o gogoasa chiar atit de umflata.

Daca dl. de Habsburg tot a incalcat cu buna stiinta prevederea cu privire la dreptul de preemptiune al Ministerului Culturii, de ce nu a lansat oferta de vinzare pur si simplu, direct, pe piata libera? De ce n-a scos castelul la licitatie? In felul acesta, Consiliul Judeteana Brasov ar fi putut sa fie unul dintre (supposedly) multii ofertanti concurenti, ceea ce - in conditiile in care domnia sa e asa de sigur de valoarea castelului - n-ar fi facut decit sa creasca miza, in final aducindu-i cel mai bun contract posibil. Simplu: pentru ca nici dracu n-ar fi facut o oferta la banii astia. Milionari excentrici dornici sa cumpere un castel grosolan supraevaluat in Romania - pentru uz personal - sint relativ putini. Capitalisti care sa vada un mare potential investitional in Castelul Bran, suficient de atractiv financiar ca sa merite uriasa investitie.... posibil (desi, zic eu, improbabil - cel putin financiar vorbind). Si atunci, de ce nu o vinzare pe piata libera, prin licitatie, ca sa maximizam eventualul pret obtinut? Parca vad aici o retorica de culoare cacaniu-patetica de gen "am vrut sa fac tarii mele un serviciu, sa redeau brasovenilor zimbetul pe buze, sa intorc tarii o particica din istoria ei".

Sa presupunem (prin absurd desigur, dar hai sa fim generosi de dragul demonstratiei) ca banca austriaca finanteaza leasingul pe 10 ani, in urmatoarele conditii extraordinar de avantajoase: 60 milioane de euro, dobanda de 5% pe an (da, stiu!), nici un fel de alte taxe de management si/sau costuri ascunse, nici un fel de garantie implicata in afara de castelul propriu-zis, nici macar asigurarea castelului nu trebuie incheiata. Sa presupunem din nou - de dragul simplificarii - ca toate ratele sint egale si - culmea culmilor, e vorba de o banca total filantropica- nici macar dobanda nu este compusa. Asta inseamna ca in zece ani, CJ Brasov are de platit 63 de milioane, ceea ce inseamna taman 6,3 milioane de euro pe an.

Se pare ca dl. Aristotel Cancescu este sau totalmente idiot sau un mincinos neobrazat, daca poate sa isi imagineze ca vreun brasovean responsabil poate sa creada ca Muzeul Castelul Bran va genera suma asta pe an, atentie, ca profit!.

Totusi, sa zicem, sa mai oftam odata si sa facem un efort de creditare a nevinovatiei CJ Brasov, ca ne imaginam Castelul Bran transformat intr-o afacere, alta decit cea de Muzeu, ceva ce ar putea genera profit in ordinul a 6 cifre. Inchidem ochii, stringem pumnii si... si nimic. Mai trebuie ceva: investitii. Branul nu poate fi transformat intr-o MARE afacere fara investitii. Sa prespunem ca sintem niste sfinti ai rabdarii, niste heruvimi ai naivitatii si bunei credinte si ne imaginam ca, Dumnezeu, in atotputernicia Lui, poate transforma peste noapte Branul intr-o astfel de Mare Afacere Fara Nici O Investitie. Care ar putea fi ea?

• Hotel de 5 stele
• Loc de conferinte internationale
• Cazino
• Parc de distractii tematic
• Bordel
• Toate de mai sus, la un loc

Va rog sa va imaginati toate astea intr-un castelas care intr-o zi ploioasa arata cam asa:

Sursa: Vurpar.ro

In fine, un pic de sapaturi pe internet, ne ajuta sa vedem cam ce castel si-ar putea cumpara CJ Brasov, cu o fractiune din banii in discutie.

Capri, Italia	38 mil. de dolari
Salsomaggiore Terme, Italia	12,7 mil. de dolari
Valea Loarei, Franta	11,6 mil. de dolari
Longniddry, Scotia	9,4 mil. de dolari
Ouest Cus, Franta	7,4 mil. de dolari
Reith im Alpbachtal, Austria	3,8 mil. de dolari

Sursa: Forbes.com

Alte surse:

• International Real Estate Market Place
• Viviun, Interanational Property Listings
• France Prestige Real Estate
• The Property Organisation
• Castles For Sale

In loc de concluzie: cred ca dupa acest mandat, dl. Aristotel Cancescu si ceilalti membri ai CJ Brasov au sanse sa nu mai fie realesi. Totusi, cred ca vor avea parte de o pensionare linistita, prospera si fara palpitatii, ce nu poate fi umbrita decit de DNA. In ceea ce ii priveste pe brasoveni, cred ca se vor bucura acum mult mai mult de Bran, mai ales cind se vor gindi la cit ii costa privelistea.