Exercitiu de eliberareSubmitted by kartman on Joi, 25/01/2007 - 12:26 |
Am devenit un om frustrat si imi dau seama ca incep sa arat ca un batran care merge cu tramvaiul si se uita urat la tinerii care stau pe scaune. Desi mai sunt o gramada de locuri libere. Si inca nu am 30 de ani.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, pe cand eram in ultimii ani de faculta, eram convins ca n-o sa fie mare lucru sa-mi gasesc o slujba. Colaborasem deja la cateva ziare din orasul meu, cateva incercari reusite la cele centrale... Nu parea foarte greu. La doi ani, sunt in aceeasi situatie. Am devenit un penal agent de vanzari la un ziar (de redactie n-am avut fatza) si am devenit expert in pierderea timpului cu gratie. Usi inchise peste tot, esec dupa esec la depuneri de cv-uri, bla, bla. Orice idee cade dupa maxim 2 zile.
Vreau doar sa intreb daca mai exista si altii in situatia mea, care s-au pregatit pentru ceva anume si au ajuns sa faca ceva pentru care nu simt nimic.
Multumesc.
Adresa URL trackback pentru această intrare
- kartman: blog
- Adaugă comentariu nou
- 1016 afişări
Versiune pentru tipărire
la fel ca tine...
si eu la fel ca tine.
de multe ori cad...si cad in asa mod incat imi ia saptmani sa ma ridic. ma lovesc de toti pereti posibili si imposibili.
nu sunt un optimist si nu cred in minuni dar cine nu incearca nu castiga.
eu incerc in continuare :)
Eu in locul tau as scrie o carte:)
He,he! Cred ca se intampla la aproape toate casele mari. Nu ca as fi in aceeasi situatie (actualmente castig foarte, foarte, foarte bine) dar NU IMI PLACE CEEA CE FAC. Ma gandesc sa plec din tara, DAR NU SUNT SIGURA. Nicaieri nu umbla cainii cu colaci in coada, asta e clar. Si totusi, exista luminita de la capatul tunelului pentru fiecare din noi. Poate nu faci ceea ce iti place acum, dar asta nu inseamna ca nu te afli pe drumul cel bun. Ma tot mir cum de inca mai traim noi romanii in tara asta si n-am murit de inima rea pana acum. Si cum de dimineata fiind, inca ne mai dam jos din pat, ne imbracam si purcedem sa facem ceea ce am facut in fiecare zi pana atunci. N-am nici un cuvant de incurajare pentru cei aflati in situatia ta (o gramaaada). In Romania totul tine de NOROC. Si poate peste tot in lume. Asa ca, multa, multa bafta sa fii la locul potrivit, in momentul potrivit, cand ti se va deschide o usa!
faza
stii care-i faza? Ca sa dau un exemplu concret fratele meu a trimis timp de opt ani cv-uri la toatecompaniile posibile, in timp ce avea un post de preparator la facultate. S-a chinuit muuuuuult prea mult desi era foarte pregatit cu tot felul de studii superioare, oblogatorii mai nou chiar si pentru un mizilic de post de vanzator, care e vezi tre sa spikuiasca cel putin o limba de circulatie internationala. In fine, ca deviem de la subiect, dupa ce a trimis in jur de 400 de cv-uri intr-un an, a reusit sa se programeze intr-un final la 2 interviuri, cifrele sunt reale!!!!!!!!! binenteles ca a reusit sa se angaje intr-un final, dar tineam sa iti spun ca nu dispera si ai rabdare e ceva rezervat si pentru tine.
Eu personal am un job foarte bun dar nu-mi face placere chiar daca e pe domeniul meu, culmea. Toata viatza am crezut ca asta vreau sa fac, ca acum in momentul in care am ajuns sa-mi practic meseria mi-am dat seama ca nu-mi place. Sunt fel de fel de situatii in viatza asta shi nu poti scapa de multe, eu sunt inca mult la inceput shi ma asteapta multe dar daca asta este mult asteptata viatza de adult am un gust teribil de amar in gura.....
nu dispera!
tine de noroc! am stiut mereu ca exista un om mai bine pregatit care ar putea sa faca treaba mea de 10 ori mai bine, dar norocul mi-a pus mie in brate jobul.
nu renunta, e ingrozitor sa nu simti nimic. e ca si cum n-ai trai. hai, curaj, crede in tine!