<?xml version="1.0" encoding="utf-8"?>
<feed xmlns="http://www.w3.org/2005/Atom">
  <title>SICTIR.ORG</title>
  <subtitle>Te uita cum ninge decembre/E-n mine sictirul cat casa</subtitle>
  <link rel="alternate" type="text/html" href="http://www.sictir.org/node/563"/>
  <link rel="self" type="application/atom+xml" href="http://www.sictir.org/node/563/atom/feed"/>
  <id>http://www.sictir.org/node/563/atom/feed</id>
  <updated>2007-03-28T14:47:47+00:00</updated>
  <entry>
    <title>Vreau semafor pentru termite!</title>
    <link rel="alternate" type="text/html" href="http://www.sictir.org/node/563" />
    <id>http://www.sictir.org/node/563</id>
    <published>2007-03-16T08:14:46+00:00</published>
    <updated>2007-03-28T14:47:47+00:00</updated>
    <author>
      <name>Sardes</name>
    </author>
    <category term="Bloguri Sictirite" />
    <summary type="html"><![CDATA[<p>
</p><p>V-ati plimbat prin Bucuresti in ultima vreme? Fara graba, fara un scop anume si fara un traseu prestabilit?</p>

    ]]></summary>
    <content type="html"><![CDATA[<p>V-ati plimbat prin Bucuresti in ultima vreme? Fara graba, fara un scop anume si fara un traseu prestabilit? Ma intrebam unde sa merg si ce sa vad, insa nu-mi venea nimic in minte si atunci am pornit aiurea pe strazi, de jos de la Cismigiu, pana la Inter, si de acolo spre Piata Romana. Ma uitam in vitrine si pe urma mi-a alunecat privirea pe cladirile care gazduiau vitrine; pe urma am inceput sa privesc si mai sus, fara sa ma gandesc la ceva anume, sau fara sa caut ceva. </p>
<p>Cand am ajuns la Beldiman mi-am dat seama ca niciodata nu am mai privit cladirile mai sus de parterul cu vitrine sau mai sus de semaforul de pe trotuar. Nu mai vazusem niciodata ghirlandele de flori de pe cladirea vis-a-vis de coloane la Romana sau cat de sinistru arata spitalul Coltea cu toate ca este a cladire frumoasa. Cat am ramas pe loc, pret de cateva minute s-au lovit de mine o multime de trecatori, care de care mai grabit si mai neatent. Atunci m-am mutat intr-un loc mai retras si am inceput sa ma holbez la trecatori. </p>
<p>Ieseau de la metrou ca dintr-un musuroi de furnici, invadau trotuarele si grabiti isi vedeau de drumul lor, fara sa ridice privirea din pamant sau de pe treptele scarii rulante, nu se mai impiedicau de mine, ci se impiedicau intre ei. Am coborat si eu la metrou hotarata sa ma intorc acasa, numai ca, ghinionul meu, sosise alt transport de termite care navaleau spre iesirea din furnicar, iar eu incercam sa cobor. Am ajuns in statie, am luat si eu metroul spre Unirii, la  Unirii, trebuia sa schimb magistrala, asa ca m-am integrat de data asta intr-un roi care se indrepta in directia in care voiam si eu sa ajung. Am ajuns la trepte, doar ca si aici ajunsese un transport de termite. Termitele care au ajuns, se indreptau vertiginos catre treptele pe care grupul meu de termite trebuia sa coboare. Termitele de jos au fost mai rapide si au inghitit treptele inainte ca noi sa apucam sa coboram. Cred ca ne si coplesisera numeric, pentru ca noi coboram in sir indian, pe langa balustrada, in vreme ce invadatorii de jos acaparasera tot centrul treptelor. Astia care urcau, priveau in jos, noi astia care coboram, la fel. Oricum, nu am avut indrazneala sa ridic privirea decat cand am ajus in statie pentru ca mi-era teama ca as putea calca in gol, iar in spatele meu  mai erau termite care chiar se grabeau sa coboare. Abia acolo am vazut cat de caraghiosi eram cu totii privind in jos. Daca trebuie sa ajungi in alta directie, este aproape imposibil sa traversezi masa aia miscatoare de unul singur. La fel de dificil este sa cobori din metrou cand esti singura persoana care vrea sa iasa. Asta pentru ca sunt minim 6-7 termite care vor sa intre in metrou si toate asteapta deschiderea usilor ca pe un "go" intr-o cursa spre nu-stiu-unde, si se "strecoara" pe langa tine cu toate ca ar trebui sa astepte sa iesi. </p>
<p>Vi s-a intamplat? </p>
    ]]></content>
  </entry>
</feed>
