Zilele trecute citeam un articol publicat pe un site din domeniul vanzarilor despre iresponsabilitatea candidatilor ce aplica la posturile din retail si FMCG, se mentioneaza despre lipsa de responsabilitate a romanului in general si a tinerilor in special si alt aspect care este mentionat in articol fiind acela ca romanii cam fug de meserii de baza cum ar fi lucratori comerciali, macelari, brutari etc. si vor sa devina o natiune de sefi. Am si eu o intrebare responsabilitatea este remunerata peste tot in Romania la adevarata ei valoare si cati din romani cer o fisa postului inainte de prima zi de munca si fac "reclamatie" board-ului firmei daca i se cere sa faca ceva care nu e trecut in fisa postului?

La multe firme care am fost sa ma angajez nici nu se auzise de asa ceva si s-a intocmit o "fisa a postului" ad-hoc, adica :"- ia o foaie alba si trece tu acolo cam ce crezi ca ar trebui sa faci si discutam" stau si ma intreb daca fisa postului nu ar trebui semnata inaintea semnarii contractului individual de munca? Oare vidul de competenta a angajatului nu duce la o frustrare in ambele tabere angajat si angajator? Putem sa facem un lucru, doua, maxim trei bune daca facem mai mult de atat oare va fi munca noastra la fel de calitativa sau ne place doar "sa ne bagam nasu' " ?

Ma intreb: fraze de genul "atributiile si sarcinile de mai sus ......s.a.m.d. au caracter limitativ, conducerea isi rezerva dreptul de a aloca alte atributii specifice postului" pe cine avantajeaza? asa ca TREZIREA!!!!!!

Fisa postului, responsabilitatea, sarcinile de lucru, autoritatea postului sunt lucruri care trebuie spuse pe nume si respectatate de angajat, angajator si colegii de serviciu pentru un mediu de munca pozitiv.

Oare nu toti ar trebui sa stim ce avem de facut si sa fim platiti pe masura rezultatelor? Oare ce urmeaza dupa ce faci primul compromis si ce distanta e pana la frustare sau resemnare? Oare respectarea cuvantului dat sau a altor regului nescrise nu fac parte din respectul unuia fata de celalalt, in conditiile astea nu s-ar face treaba mai buna?

E adevarat ca piata muncii e in deficit in meseriile de baza dar oare adevarata problema nu sta in nivelul de trai in conditiile de munca si de salarizare mai proaste ca in UE din care spunem ca facem parte, dar unde nu neam gasit locu' inca. In UE interesul majoritatii trece in fata interesului minoritatii. Cate firme din vanzari au un sindicat al lor, in Romania e fiecare pe cont propriu. Probabil o sa dureze mult timp pana ce o sa ne dam seama de beneficiile urmaririi doar a interesului general. Noi romanii, nu prea spunem lucrurilor pe nume, tot asteptam sa intervina cineva din afara si nu ne punem de acord cand vine vorba de luat "taurul de coarne". Alta problema a managementului este ca fiecare trebuie angajat la "locul" lui in organizatie, nu se face performanta daca ne dam cu parerea in toate domeniile, nu in cel care stim sa ne facem "treaba" cel mai bine, vremea one-man-show a trecut. Eu cred ca responsabilitatea "lucrului bine facut" intr-o organizatie tine de angajat cat si angajator, depinde de fiecare in parte daca vrea sa faca treaba sau sa se ascunda dupa deget.

Ceea ce ma intriga ca nimeni nu trage nici un semnal de alarma, nimeni nu pune accentul pe conditiile de munca pe care un candidat ar trebui sa le dobandeasca la intrarea intr-o organizatie, ceea ce nu se intampla mai tot timpul; masina, telefonul de serviciu, laptopul sunt doar niste instrumente de lucru. In unele organizatii trebuie sa castigi aceste lucruri acestea fiind privite ca niste privilegii. Nu as spune ca romanii nu sunt mai pretentiosi, ci ca au un nivel de pregatire peste conationalii nostri din UE care sunt retribuitii mult peste job-urile similare din Romania. Alt aspect fiind cel al conditiilor de munca, multi romani au experienta unei cariere in strainatate, si nu mai vor sa munceasca si pe mai putin si in conditii mai proaste; sau care cunosc conditiile de munca din Romania si nu se mai multumesc cu vorbe, cum este si cazul meu. Sunt multe carente in mentalitatea omului de rand, si avem de schimbat mult la acest capitol, dar ma mira de ce nu trage nimeni un semnal de alarma ca si in partea cealalta a angajatorilor trebuie schimbat ceva, in privinta investitiilor, creearea unor conditii decente de munca si motivarea reala pe masura rezultatelor. Nu se mentioneaza in nici un articol ca odata ajuns intr-o organizatie ajungi "sclav pe plantatie" ca nu conteaza cate ore stai la serviciu sau alte eforturi ce trebuie sa le faci, sefii vad numai targete indiferent peste cine calca sau prin ce eforturi atingi acele targete.

Stau si ma intreb organizatia are nevoie de calificarile mele, de aptitudinile mele, de cineva sa-si faca treaba constiincios, sa intretina relatiile comerciale cu clientii, colaboratorii etc. sau de cineva care sa formeze alti oameni la randu meu pentru ca pana la urma nimeni nu e de inlocuit. Adica stiind ce sunt dispus sa fac pentru organizatie atunci ce face organizatia pentru mine? Daca maine intru intr-o organizatie ce devin eu muncitor, angajat, slujbas sau partener?

Romanul nu este invatat sa multumeasca, sa incurajeze atunci cand un coechipier are vreo realizare deosebita sau impartaseste si celorlalti colegi "cheia" succesului lui. Inca mai avem multe pacate dar eu cred ca adevaru e pe undeva la mijloc nu e detinut exclusiv de una din parti. Toti ajungem la un anumit nivel in cariera in cadrul unei organizatii depinde de managementul acelei organizatii daca stie sa isi pastreze valorile in ograda propie si daca doreste sa se faca curetenie pe ici pe colo prin punctele esentiale.

Eu cred ca nu conteaza cine ne trage ciubotele, conteaza daca are cine coase opincile.......ca daca s-or rupe opincile nu's cine o mai trage ciubotele.

P.S. Targetul de tara ar trebui sa devina luarea tuturor "masurilor" pentru pastrarea opincilor, nu lustruirea ciubotelor.