Era vorba de un roman. Am mai citit odata. Da, nu ma inselam, era vorba despre un roman. Da, roman din Romania.

Faptul ca asta s-a intimplat in legatura cu o firma multinationala de consultanta nu m-a mirat. Trebuie sa fii total naiv sa iti imaginezi ca la multinationale este raiul pe pamint. Pai daca nu ele, cine sa fie primele companii care sa profite de globalizare? Cine a vazut multinationala sa faca acte de caritate cu proprii angajati? Sa fim seriosi, daca asta ar fi regula, atunci Google ar putea sa inchida portile din lipsa de originalitate. Totusi, nu imi imaginez ca tinara respectiva ar fi fost "exploatata" de firma in vreun fel. Nu cred ca ca a omorit-o altceva decit propria motivatie de a promova, de a nu supara, de a "atinge tinte", de a respecta "termene limita". Sau lipsa de imaginatie: pur si simplu nu si-a putut imagina viata in afara serviciului. Indiferent de motive, consider ca moartea acestei persoane e demna de Darwin Awards. Genul asta de sclaveti pe plantatie, absolut incapabili sa spuna "NU" sefului, incapabili sa spuna managementului "obiectivele si termenele voastre limita nu fac doi bani in fata familiei mele" (de exemplu), genul asta de "tocilari" care strica viata tuturor celorlalti colegi impingind standardele in organizatie la mama dracului ("ala cum poate si tu nu poti?"), ei bine, genul asta, pe mine unul ma calca pe nervi.

Totusi nu imi fac probleme. Cazul asta este atit de atipic pentru Romania, incat nu imi imaginez ca ar putea degenera intr-o epidemie. Pe meleagurile noastre se moare mai curind de lene si de plictiseala la serviciu, decit de prea multa munca. Toti campionii de Solitare in timpul programului, toti asii cititului presei la serviciu, toti expertii in frecatul mentei si taiatul - salarizat - al frunzei la caini vor jubila la auzul acestei stiri sinistre ce le va da si mai multa apa la moara: "uite dom'le ce se poate intimpla, de la prea multa munca". Nu va faceti griji, fratilor, voi o sa imbatrinti linistiti, intr-o tara saraca. Traiasca administratia de stat, unde "timpul trece - leafa merge" din veac in veac, in vecii vecilor amin.