Cind am ajuns la concert eram sceptic. Rolling Stones - Falling Bones. Eram scufundat "pe gazon" in mijlocul unei multimi de oameni care pareau ca nu au alt scop decit sa isi aprinda tigari, sa se duca sa isi ia cola/bere si sa se intoarca frecindu-se de mine. Ma enerva fumul de tigare. Cind 60.000 de oameni stau inghesuiti in picioare pe stadion, la 40 de grade Celsius, exact ceea ce lipseste este fumul tigarilor. Eventual mai iti pune cite un nesmitit si niste scrum pe adidasi, ca tot ti-ai luat costumatia de rocker si .. se asorteaza. Minutele de asteptare sint chinuitoare. Se face 20:00. Nimic. 20:30 tot n-avem noroc. Ma rog, poate la 21:00. Nada. Poate e vreun tataie pe perfuzii, o fi lesinat Jagger de la caldura... Starea asta a mea de spirit, a durat exact pina a inceput concertul, la apusul soarelui (21:20), intr-o explozie feerica de sunete, lumini si artificii.

<!--break-->

[...]

Nimic nu imi face mai multa placere decit sa spun ca - abstractie facind organizarea - a fost cel mai misto concert la care am fost. N-am fost la multe, dar am fost la citeva concerte selecte, si asta e (nu pot sa ma obisnuiesc cu trecutul) de departe, cel mai tare. La ora asta exista deja o multime de articole si postari pe internet despre concert, exista si filmuletele de pe YouTube, cum e cel de mai sus, exista o gramada de reactii. ...A mea este una extatica! A fost un concert extraordinar, cu o muzica de zile mari, cu un show spectaculos - in cel mai pur si american sens al cuvintului, cu o atmosfera incendiara.

Cred ca Rock-ul este o traire incrustata in sufletul generatiei mele. Concertul asta a fost pentru mine o relvelatie: am redescoperit bucuria pura pe care o aveam ca adolescent cind ascultam hard rock la batrinul magnetofon al prietenului meu Cus, senzatia de evadare din cenusiul lumii exterioare. Ma bucur sa vad ca nu sint singurul care a simtit aceasta redescoperire. Am ascultat hard rock, am ascultat blues, am ascultat rock'n'roll pur. Am fost fericit. Ok... si totusi: nu era acelasi lucru daca imi luam albumul? Nt.

Spectacolul a fost fulminant. "Bunicii" au facut un show de trei ore care m-a lasat cu gura cascata. De unde eram in toane bascalios-sceptice, acum cred ca daca as face 15 minute ce a facut Jagger scena, as lesina instantaneu si nu sint nici eu chiar total iesit din forma. Luminile, sunetul, artificiile si scenografia au fost si ele grandioase. In momentul in care scena s-a desprins si a inceput sa avanseze spre mijlocul stadionului, in multimea de oameni care aplaudau si dansau s-a declansat o adevarata frenezie. Orgasmul a aparut la "Satisfaction" (dupa cum era si de asteptat), cind intreg stadionul, in picioare, a cintat alaturi de trupa.

Jagger a facut efortul sa spuna citeva cuvinte in Romana si chiar i-a iesit... cu succes. M-am bucurat sa vad ca nu ne-a confundat capitala cu Budapesta (desi urmatorul lor concert e acolo), stia foarte bine unde se afla, a stiut sa spuna si "multumesc" si alte citeva lucruri pe care le avea scrise undeva, la indemina. Un efort de politete care i-a atras imediat simpatia publicului si care a culminat cu momentul cind a scos un steag al Romaniei si l-a pus pe baterie. "Nice".

Keith Richards si Ron Woods au avut solouri de chitara ce au produs orgasme multiple publicului. Ceea ce m-a impresionat a fost dragostea cu care Richards isi tinea chitara, pasional si protector, cu degetele alergind pe grif intr-un ritual de descintec magic. Lisa Fischer - backing vocals, o negresa frumoasa, cu curul mare si o voce superba, m-a dat pe spate cintind in duet cu Jagger "I'll Go Crazy" a lui James Brown. Am plecat la sfirsitul concertului incarcat cu energie, excitat nervos, cu sunetul muzicii rock rezonindu-mi in sinapsele neuronilor, cu picioarele tremurind de efort, cu vocea sparta si tricoul ud. Adica asa cum se pleaca de la un concert rock. Inca refuz sa cred ca s-a terminat...

Am primit pozele din acest articol astazi, pe email, fara nici o indicatie cu privire la autorul lor. Multumiri oricine ar fi el/ea.