O stire de azi zice ca " Guvernul il plateste cu 140.000 euro pe Radu Duda, pentru imaginea Romaniei "

Omul are un incredibil umor involuntar. Nici nu stiu cum sa ii multumesc pentru cele 20 de minute de distractie pe care mi le-au oferit site-urile lui: www.princeradu.ro si www.princeradublog.ro. Acest actoras - pina deunazi anonim - ma amuza copios prin felul in care isi ia in serios propria "alteta regala", convingerea cu care crede ca are un rol mesianic, rapiditatea cu care a ajuns de la 0 la colonel, morga snob-constipata de noblete teatrala si felul pitoresc in care se integreaza in spirtul "High Life" -ului nostru, undeva intre personalitatea anosta a lui Columbeanu si delirul megaloman-paranoic al lui Becali.
<!--break-->
Ceea ce m-a insiprat sa scriu acest articol este "Raportul Reprezentantului Special al Guvernului 2006" - document oficial al statului roman publicat pe site-ul Printului Duda - o fituica - altfel foarte elegant tehnoredactata - jigneste insa inteligenta oricarui om cu o minima pregatire economica prin faptul ca incearca sa paseze argumentul ca Persoana-Institutie nu numai ca este activa, dar este si eficienta.

In primul rind, chiar din capitolul de inceput, statutul Reprezentantului Special al Guvernului (RSG) si Biroului sau, observam ca aceasta institutie a fost creata special pentru persoana Altetei Sale, chestie care e destul de greu digerabila pentru un stomac republican ca al meu insa mult prea metafizica pentru a afecta in vreun fel stomacul pensionarilor din Tramvaiul 16.

Ma maninca tastatura sa dau ample citate din acest Statut, desi mi-e teama ca daca incep, nu o sa pot sa ma mai opresc. Ideea e ca Guvernul, schimbindu-i-se macazul prin reconcilierea istorica intre comunism si monarhie (aka intre Iliescu si Regele Mihai), trebuia sa-i dea o paine Omului, Ginerelui si Savantului de Renume Mondial. Asadar, Secretariatul General al Guvernului s-a scremut, a bagat niste vrajeala si gargara la greu, a dat-o-n ezoteric ("Palatul Elisabeta continua sa dezvolte, ca si în anii precedenti, un spirit de confluente, de unitate si de îmbinare armonioasa a valorilor familiei, ale traditiei si ale societatii.") si a produs o institutie cu dedicatie, insa macar recunoaste cu candida inocenta ca:

"Pâna în acest moment, „Reprezentantul Special al Guvernului României“ ramâne o initiativa institutionala unica în Europa, mai ales în rândul tarilor care au aderat recent la UE."

Ce sa facem, ne incapatinam sa fim originali!

Singurele lucruri pe care le vad in raportul de 36 de pagini sint numeroasele intilniri pe care dl. Duda le-a avut cu oricine a avut rabadarea sa il primeasca sau sa il asculte, de la elevii din lotul de karate si pina la Regele Carl XVI Gustaf al Suediei, forumuri, conferinte si sindrofii cu nume pompoase, dar absolut nici un rezultat sau finalitate concreta, masurabila in kWh, lei-tramvai, acorduri economice sau politice, burse, transfer de know-how, ceva, orice.

Totusi, Reprezentantul Special al Guvernului a facut o fapta buna, pe care o gasim - cu greu, dar o gasim - la capitolul "Cheltuieli": in anul 2006, a reusit sa economiseasca (si sa returneze Guvernului!) suma de 20.459 RON din bugetul de 450.000 RON pe care il avea la dispozitie. Paradoxul e ca, in ciuda faptului ca Alteta Sa -oricit s-a straduit - nu a reusit sa isi cheltuiasca tot bugetul pe 2006 iar despre cel pe 2007 inca nu a binevoit sa dea un raport, Guvernul se incapatineaza sa ii mareasca bugetul pe 2008.

Cam atit cu vestile bune, caci pe ce s-au dus restul de 429.541 RON (aprox. 140.000 EUR) nu va spun, ca sa nu ii fac pe cititiorii nostri senatori si deputati sa se ofileasca de invidie!

Raportul RSG se remarca si prin faptul ca numarul mare de timpenii, platitudini, truisme, pretentii ridicole si ginduri de "hai sa ne-traim si sa fie bine!" - menite sa justifice cei 140.000 de EUR cheltuiti - sint ambalate elegant si ingrijit, intr-o tehnoredactare impecabila. Asta nu e rau de loc, spre deosebire de parlamentarii care isi voteaza cu nesimtire stipendiile, indemnizatiile si primele pe care nu trebuie sa le justifice in nici un fel, macar Alteta Sa vine cu un produs, care constituie pentru estetii aplecati spre ludic - o remarcabila opera de arta, pentru logicieni, filosofi si literati - o admirabila ilustratie a Teoriei Formelor fara Fond, iar pentru pensionarii din Tramvaiul 16 - un exemplu de ce inseamna "a umbla cu cioara vopsita".

Citez - nu pot sa ma abtin! - din nou:

"În anul 2006 s-au consolidat legaturile cu comunitatea dâmboviteana, începute cu un an în urma. În luna februarie, la invitatia autoritatilor locale ale Municipiului Târgoviste, Alteta Sa Principele Radu, Reprezentant Special al Guvernului României, a participat, la primaria orasului, la prezentarea evolutiei proiectului „Prietenii Curtii
Domnesti“, dupa care s-a întâlnit cu elevii si profesorii Colegiului National „Constantin Carabela“."

Bun, legaturile cu comunitatea damboviteana... s-au consolidat. Checked. Mai departe:

"Tot în anul 2006, la invitatia Altetelor Lor Regale Marele Duce si Marea Ducesa de Luxemburg, ASR Principesa Margareta a României si AS Principele Radu au participat, la Luxemburg, la ceremoniile oficiale consacrate aniversarii Nuntii de Argint a suveranilor luxemburghezi."

... Nunta de Argint a suveranilor luxemburghezi.. checked. M-am linistit, ca eu n-apucasem sa le urez bafta si sa le dea Dumnezeu sanatate, lor si lu' aia mici! Mergem mai la vale, sa vedem de ce ne trebuie un "AS" in domeniul Militar:

"Ce aduce Armatei un principe colonel? Poate ca, uneori, aduce un plus de curiozitate celor care ne privesc înca drept un stat nedemocratic. Caci, în ce stat-republica (cel putin din Europa) mai este implicata Casa Regala asa de adânc în dezvoltarea durabila a tarii? În ce stat-republica un membru al Casei Regale mai este ofiter activ?..."

Exact, nici eu n-as fi spus-o mai bine!

Nici Biserica n-a scapat de implicarea activa a RSG care - impreuna cu doamna - a petrecut "Sarbatorile Pascale" la Galati, unde...
"În prima zi de Pasti, Familia Regala a fost invitata la un prânz pascal la Resedinta Episcopala, unde au luat aghiasma mare din potire aflate pe o tava de argint, aceeasi tipsie de pe care a fost servit cu pâine si sare Regele Carol I de fiecare data când venea la Galati."

Dupa asemenea tratatie preasfanta, nu e de mirare ca Principele Radu Duda Hohenzollern-Veringen se metamorfozeaza intr-un Superstar multivalent, policalificat, omnicompentent si inovator, care atinge creativ si dinamic cu bratul sau (N.R. cel mai probabil, dreptul) pina si domeniul flasc al societatii civile:

"În momentul de fata au fost identificate cel putin doua modalitati de întarire si diversificare a institutiilor societatii civile. Prima dintre acestea se refera la crearea în România a cât mai multor filiale ale tuturor institutiilor importante ale societatii civile internationale. Puterea acestora, aria de actiune extinsa si experienta în derularea proiectelor se pot constitui într-un veritabil catalizator al dezvoltarii societatii civile românesti. O alta modalitate, care a fost mai putin speculata în România, este crearea unei societati civile virtuale. Prin intermediul acesteia, cu ajutorul Internet-ului, ar putea creste coeziunea sociala, s-ar facilita accesul la informatie si ar creste participarea populatiei la diferite actiuni."

Uite, asta e un subiect misto de doctorat "Cu ce contribuie Internetul la coeziunea sociala din Romania?" Populatia injura politicienii, politicienii se injura intre ei dar ne-o trag tuturor, tinerii se injura cu mosii, locatarii cu administratorii, manelistii cu rockerii, italienii cu romanii, romanii cu tiganii, stelistii cu dinamovistii, iubitorii de animale cu aia de calca in "noroc" in fiecare zi, in fine... dar unde e coeziunea? Pai coeziunea e pe net, dar nu e pe www ci pe IM, la vrajeala: "c faci skumpi?" - "ma duk dsr in dsko!" Ori aici, trebuie sa recunoastem, e o reflectie clara a geniului Printului Duda care a reusit sa descopere potentialul de coeziune chit ca e bine ascuns in protocoalele netului.

Ideea RGS e sa ne dam si noi jos din copaci si sa "speculam" mai mult netul si p'aici prin Romania, sa nu mai facem totul manual. Chestia asta seamana cu gestul unui italian care a vrut (cu multa inocenta) sa imi arate acum vreo 3 ani o hartie de 100 de euro, convins fiind ca noi p'aici nu vazusem asa ceva.

Moment la care i-am spus si lui, asa cum ii spun si Altetei Sale acum:

"Oh, nu! Deja e prea mult. Domnule draga, Alteta Voastra, printule, Supermane, chiar existi? Pot sa te ating?"