Marturisesc ca am avut bafta de a trai intr-un apartament cu 6 camere intr-o vila in plin centrul Bucurestiului. Cine vrea explicatii despre cum si in ce fel am ajuns eu si ai mei sa ne bucuram de un astfel de lux nomenclaturisto-securisto-burghezo-imputit, si asta inca din vremuri de trista amintire, sa imi scrie larazvan@sictir.org. Voi ceilalti, pe care grija va framinta mai putin, cititi in continuare. Stind la vila si avind o sigura familie drept vecini mi s-a parut toata viata firesc sa imi platesc facturile la zi. Lumina venea oricum separat, am vorbit si cu vecinul de sus, am pus contoare diferite la apa; in afara de preturile aberante ale monopolurilor de stat si de calitateata infecta a serviciilor lor, nimic nu ma enerva. "Salut, vecine, daca te duci sa platesti factura la apa, te rog plateste-mi-o si p'a mea". "Salut, vecine, trebuie sa platim gunoiul saptamina viitore, il platesti tu si iti dau eu banii sau invers?" Toate bune si frumoase.

Am facut aceastaintroducere ca sa fie clar, sa nu va trag pe sfoara cind veti ajunge la sfirsitularticolului. Vreau sa stiti de la inceput ca nu sint un "insider"al blocului, nu vorbesc din experienta personala ci din a altora. Insa amsi eu dreptul, ca oricine, la o opinie.

Reflectind la anii copilariei mele si la casa parinteasca, mi-am adus aminte de vremea cind locuiam 5 familii in cele 6 camere din apartamentul in care cu onor am ramas numai eu cu familia mea. Aducindu-mi aminte de eternele discutii care apareau la plata facturilor, am avut o clipa de empatie cu voi, cei care stati la bloc. In acelasi moment mi s-au derulat prin cap imagini de cosmar: prietenii mei Coziana si Victor stind intr-un bloc din Ferentari cu un subsol inundat si care trasneste a gunoi si apa murdara statuta; prietenul meu Cristi al carui tata - om distins si rafinat - pe vremea cind era administrator de bloc si se sparsese conducta de canalizare de la subsol, scoatea cacatul din beci cu masca de gaze pe fata si cu lopata in mana, de unul singur, pentru ca nici unul dintre ceilalti vreo 100 de vecini nu binevoia sa puna mina. Mi-am adus aminte de prietenul Dan in al carui bloc misuna gindaci si care arunca pe geam lunar sute de mii de lei pe spreiuri pentru gindaci, pentru ca daca vecinii nu vor sa contribuie toti si sa faca o desinsectie in tot blocul, atunci e tot degeaba. Mi-am adus aminte de stirile din ziare cu blocuri intregi care au fost deconectate de la reteaua electica si de la apa calda din cauza datoriilor. Listele de "restantieri" (un fel de "Gazeta de perete" a blocului). Apartamentul 67 in care este un bordel clandestin. Liftul care nu merge (pentru ca microbistii l-au devalizat in urma infrangerii echipei favorite). Un vecin de pe scara de alaturi caruia i-au dat hotii spargere. Am revazut imaginile cu muntii de gunoi de linga blocul Cristinei, munti ridicati pe un fost teren verde, de catre unul sau altul dintre vecinii care prefera sa nu plateasca gunoierii.

Si avind acesteimagini am avut o revelatie: BLOCUL. Blocul este dupa parerea mea cel maieficace instrument de indoctrinare, spalare pe creier, teroare si controlpe care l-au inventat comunistii. Blocul te sileste sa stai in acelasi loccu un numar mare de familii. Blocul a fost gindit ca infrastructura si administrarein asa fel incit sa faca aceste familii dependente una de alta. Aceasta dependentaeste una imposibila, maligna si invrajbitoare. Blocul inseamna oameni cu posibilitatidiferite siliti sa imparta aceeasi conducta cu apa, aceeasi retea de incalzire,aceleasi cabluri electrice. Daca vecinul de la 6 hotaraste ca el isi bagapicioarele si de azi inainte nu mai plateste apa, BLOCUL are de ales: oriplateste restul si pentru el, ori se intrerupe apa. Daca vecina de la doie o somera amarita care nu mai are nici un ban in casa din care sa isi plateascaintretinerea, BLOCUL este pus in fata aceleasi alegeri. Daca majoritatea locatarilorse simt bine cu rahatul de doi metri in subsol si nu au de gind sa plateascasalubrizarea, o mica minoritate de oameni care nu suporta asta este pusa insituatia de a respecta vointa BLOCULUI sau de a plati singuri salubrizareasi/sau (nu e exclus) sa isi atraga eventual si oprobiul celorlati locataripentru o astfel de fapta buna ("cine i-a pus?").

Ce poate sa fiemai rau decit sa ai 20 de ani si sa vrei sa dai o petrecere de ziua ta - lacare sa dansezi toata noaptea si sa te distrezi - iar la un moment dat sate trezesti cu politia la usa, ca te-au reclamat vecinii? Poate doar sa ai25 de ani si sa vrei sa iti culci fetita de 6 luni si sa nu poti din cauzagalagiei de la petrecerea vecinului de deasupra.

M-am gindit ces-ar putea face. Cred ca o prima solutie ar fi contoarele individuale, pentruapa lumina si caldura. Apoi un set de reguli solide si care sa poata fi impusechiar si coercitiv. Din pacate toate astea mi se par nerealiste. Nu sint bani,respectarea legii in Romania a ajuns o bataie de joc pentru ca Justitia insine este o bataie de joc, mentalitatea (e mai usor sa arunci o punga de gunoipe geam decit la tomberon), saracia (n-am, maica, de unde sa dau, ca pensiade-abia mi-ajunge sa imi iau doua piini), samd. Si mai ales, faptul ca noistim sa fim "milosi" numai atunci cind nu ne costa nimic caritatea,cind e facuta de altii si mai ales, atunci cind nu e cazul.

In lumea capitalista(la care aspiram cu totii, cu exceptia celor doi cititori marxisti pe carecare ii are Sictir.org) functioneaza printre altele doua principii sanatoase:

1. Cine consumaplateste

2. Fiecare institutie trebuie sa isi faca bine si exclusiv treaba ei si nupe a altora.

Ca atare, vreielectricitate, trebuie sa o platesti. Nu ai de unde, nu ai electricitate.Stop.

Probabil ceidoi marxisti care ne citesc si pe care ii pretuiesc (odata pentru ca citescSictir.org care e o publicatie declarat de dreapta - economic vorbind - sipe de alta parte pentru ca e bine sa mai auzi si altceva decit ca ai dreptate)or sa spuna ca sint un om crud, un capitalist veros, lipsit de cea mai micaurma de umanitate. Adica cum sa lasi sa moara de frig un om pentru ca nu arebani sa isi plateasca caldura?

Raspunsul meula o astfel de ipotetica intrebare este urmatorul: nu este treaba mea sa platesceu electricitatea unui om care nu are bani. Treaba mea este sa imi platescfacturile mele si impozitele catre stat. Treaba statului este sa colectezeaceste impozite si sa aiba programe de ajutor social. Treaba amaritului respectiveste sa se duca la institutia abilitata, sa completeze o cerere de ajutorsocial in care sa demonstreze ca nu are venituri prin care sa se intretina.Treaba statului este sa verifice adevarul acestor afirmatii. Daca ele sintadevarate atunci este treaba statului sa ii ofere ajutor social. Pina cind?Pina isi gaseste de lucru. Dar tot treaba statului este sa verifice ca individulisi cauta de lucru in mod activ. Cita vreme bietul om nu isi gaseste de lucru,atunci statul acopera din impozitele mele, ale tale si ale celoralti cheltuielilelui. In momentul in care individul refuza un numar de oferte de munca, atuncipa si pusi ajutor social, n-are decit sa ajunga pe strada. A, si inca o chestie.Ajutor social nu inseamna bani in mina. Ajutor social inseamna cupoane demincare, de caldura si de energie electrica. Decontarile se fac direct intrestat si furnizorii de servicii respectivi si in limita unei sume fixe. Nuca daca esti amarit poti sa iti faci super instalatie de aer conditionat,ca nu-i nimic, deconteaza statul mega factura de la electricitate.

Numai ca noiavem asa, un fel de mila prost inteleasa. Cam ca in cazul ciinilor vagabonzi."Saracutele animale, auzi sa le omoare criminalii aia" sau "Basescue ca Hitler" (preferata mea). Aceeasi mila care impinge 1000 de oameniin strada cind aud cuvintul "restructurare". "Mai bine sa oducem toti 1000 prost decit sa dam 300 afara si restul de 700 sa munceascamai mult si sa o duca mai bine". Aceiasi mila cu care dam 5000 de leiunui aurolac din metrou stiind ca acesti bani se duc in buzunarele unei micimafii, in loc sa ii punem in cutia UNICEF pentru a finanta programe de ajutorarea copiilor strazii. Aceeasi mila cu care ne intristam cind auzim la stirilePRO TV ca a mai murit o fetita de hepatita si apoi, cu prima ocazie, aruncampunga cu gunoi pe maidanul din spatele casei. Aceiasi mila cu care luam aparareabitei femei care a fost prinsa fara bilet in autobuz de catre controlori dupacare ne miram ca avem autobuzele de spanac pe care le avem si care merg asacum merg. Aceeasi mila cu care nu o sa il apostrofam niciodata pe vecinulde alaturi cind il vedem cum isi plimba ciinele ce face pipi fericit pe usavecinului de la numarul 10. Aceeasi bunavointa cu care cind intri in scarablocului il lasi si pe strainul care sta in urma ta sa intre dupa tine (dacatot ai deschis usa) ca ti-a zis ca se duce la familia Tanase, desi bloculare interfon.

Si pentru catrebuie sa termin intr-un fel acest articol despre bloc ca organism socialcangrenar, ma gindesc sa aflu si parerea voastra, a celor care puteti vorbidin proprie experienta. Ati simitit vreodata ca Blocul va ingradeste libertatea,spiritul, independenta, intimitatea? Care este solutia? Am dreptate? Gresesc?M-ar mai interesa si cum sint organizate blocurile in Vest, de ce la ei nue ca la noi.