Bogdean Olteanu - Presedintele Camerei Deputatilor: Scrisoare deschisa adresata lui M. Cartarescu

Stimate domnule Olteanu, spre deosebire de dvs., noua ne este mai greu sa va comparam cu o scrisoare. Daca ne gindim bine, va putem compara cel mult cu o "scrisorica", eventual cu una pierduta. Nu, nu va uitati asa uimit la noi. Nu, nu ne luam de dvs. in mod gratuit. Aveti doar o mica problema: in loc sa il desfiintati pe dl. Cartarescu, dvs. desfiintati logica. Sau limba romana. Sau amindoua.
Deci, luati o foaie de hartie si un pix si scrieti dupa dictare:

1. "Spre deosebire de data trecuta cind v-am scris, de data asta voi fi mai concis"
2. "Spre deosebire de scrisoarea precedenta, aceasta scrisoare va fi mai concisa"

Logica, d-le Olteanu, ne cere sa comparam mere cu mere si pere cu pere, pentru dvs. - persoane cu persoane, obiecte cu obiecte si actiuni cu actiuni. Daca nu facem asta, ajungem atunci in situatia in care ne exprimam - asa cum ati facut-o mai sus - bizar si chiar absurd.
<!--break-->
Intelegem ca scrisoarea precedenta nu a fost concisa. Asta e viata, ne-am obisnuit cu caracterul epic si expansiv al scrisorilor astora, nu avem mari asteptari de la ele. Este evident ca dvs. aveti mai mult fler decit toate scrisorile la un loc si - mai ales - decit pardalnica aia de scrisoare precedenta, care se intindea ca o zi de post, de ziceai ca e Razboi si Pace de Tolstoi. De la inaltimea functiei de Presedinte al Camerei Deputatilor stiti ca oamenii nu mai au rabdare; in zilele noastre - epoca internetului si a televiziunii digitale, deh! - ne este tot mai greu sa citim, sintem zilnic inundati de rapoarte, memo-uri interne, analize si documente strategice...cine are timp sa citeasca o scrisoare de douazeci de pagini, scrise marunt?. Aveti dreptate, a fi concis este o calitate de pret, foarte apreciata de catre ascultatori si/sau cititori. Ori, tocmai aici e problema, scrisorile par sa nu inteleaga aceste lucuri. Degeaba le spunem, degeaba le atentionam, (dvs. puteti chiar sa le taiati si microfonul daca depasesc timpul alocat!) ca ele se incapatineaza sa fie exact atit de concise pe cit a vrut autorul lor sa le faca sa fie.

De aceea, d-le Olteanu, salutam initiativa dvs.! Dati un exemplu tututor scrisorilor din lume, invatati-le minte, dati-le o palma peste caracter si aratati-le ce inseamna a fi concis! Si, ca sa iasa treaba bine, mai puneti mana si pe un manual de logica. Nu strica niciodata, nici chiar atunci cind iti propui sa dai intr-un mare scriitor contemporan.

Foto 1: Panoul instalat de CJ Covasna

Foto 2: Panoul instalat de CJ Brasov

Joi dimineata, la intrarea in judetul Covasna (venind dinspre Brasov), in comuna Chichis, Consiliul Judetean Covasna a amplasat un panou publicitar cu "Tinutul Secuiesc" (foto 1). La trei ore dupa amplasarea panoului, un al doilea panou a fost instalat, la circa 50 de metri de primul, pe acelasi sens de circulatie, de data aceasta la initiativa Consiliului Judetean Brasov (foto2). Pina la ora 14, la numarul de telefon indicat pe panou, au fost inregistrate peste 200 de apeluri.

"Ii vad mereu pe strada, trecind perechi si tinindu-se de mana. Cred ca e foarte romantic...." Ramona, 28 de ani - Brasov.

"Imi place sa ma plimb de mana cu sotia mea, insa marturisesc ca m-am cam plictisit de felul nostru conventional de a ne pune palmele una intr-alta... Mi se pare ca secuii pun mult mai multa pasiune in tinutul de mana, ca intr-un mistic act de complicitate erotica..." George, 30 ani - Bucuresti.

"Utolsó alkalommal a Szigeten. Nincs különösebb okom, hogy utolsó. Nem vagyok száz éves, beteg sem. Az sincs, hogy a zaj, a por, a tömeg. A Szigeten nincs porfóbiám, tömegiszonyom." Onagy, 23 de ani - Budapesta.

"Va sun ca sint singur si as vrea sa imi faceti si mie legatura cu o fata frumoasa, poa' sa fie si unguroaica... cu atit mai bine!". Romica, 41 de ani -Bacau.

La ora la care scriem aceste rinduri, un numar mare de soferi claxoneza cu entuziasm trecind prin dreptul panoului, facind gesturi frenetice de bucurie.

Radio Brasov a lansat un concurs de tinut de mana in stil secuiesc. Concursul este destinat cuplurilor de alta etnie decit cea secuiasca. Cel mai bun cuplu va cistiga un weekend la Budapesta si o cina romantica intr-un resturant de cinci stele de linga Bastionul Pescarilor.

Actualizare: Ideea brasovenilor a avut ecou in toata tara, cetateni din cele mai diverse paturi sociale trimitind pe adrea redactiei Sictir.org noi propuneri pentru campanie:

• Tinutul secuiesc de dupa git
• Tinutul secuiesc de urat
• Tinutul secuiesc in sah
• Tinutul secuiesc in loc
• Tinutul secuiesc al pasului
• Tinutul secuiesc al ritmului
• Tinutul secuiesc de minte

Lista ramine deschisa in continuare!

Era vorba de un roman. Am mai citit odata. Da, nu ma inselam, era vorba despre un roman. Da, roman din Romania.

Faptul ca asta s-a intimplat in legatura cu o firma multinationala de consultanta nu m-a mirat. Trebuie sa fii total naiv sa iti imaginezi ca la multinationale este raiul pe pamint. Pai daca nu ele, cine sa fie primele companii care sa profite de globalizare? Cine a vazut multinationala sa faca acte de caritate cu proprii angajati? Sa fim seriosi, daca asta ar fi regula, atunci Google ar putea sa inchida portile din lipsa de originalitate. Totusi, nu imi imaginez ca tinara respectiva ar fi fost "exploatata" de firma in vreun fel. Nu cred ca ca a omorit-o altceva decit propria motivatie de a promova, de a nu supara, de a "atinge tinte", de a respecta "termene limita". Sau lipsa de imaginatie: pur si simplu nu si-a putut imagina viata in afara serviciului. Indiferent de motive, consider ca moartea acestei persoane e demna de Darwin Awards. Genul asta de sclaveti pe plantatie, absolut incapabili sa spuna "NU" sefului, incapabili sa spuna managementului "obiectivele si termenele voastre limita nu fac doi bani in fata familiei mele" (de exemplu), genul asta de "tocilari" care strica viata tuturor celorlalti colegi impingind standardele in organizatie la mama dracului ("ala cum poate si tu nu poti?"), ei bine, genul asta, pe mine unul ma calca pe nervi.

Totusi nu imi fac probleme. Cazul asta este atit de atipic pentru Romania, incat nu imi imaginez ca ar putea degenera intr-o epidemie. Pe meleagurile noastre se moare mai curind de lene si de plictiseala la serviciu, decit de prea multa munca. Toti campionii de Solitare in timpul programului, toti asii cititului presei la serviciu, toti expertii in frecatul mentei si taiatul - salarizat - al frunzei la caini vor jubila la auzul acestei stiri sinistre ce le va da si mai multa apa la moara: "uite dom'le ce se poate intimpla, de la prea multa munca". Nu va faceti griji, fratilor, voi o sa imbatrinti linistiti, intr-o tara saraca. Traiasca administratia de stat, unde "timpul trece - leafa merge" din veac in veac, in vecii vecilor amin.

Sunt bolnav de tot, prieteni - cum spunea Esenin intr-o poezie superba. Americans have the blues, eu sunt bolnav de sictir. Obiectul sictirului pe ziua de azi: politia comunitara.

Situatiunea pe scurt: oamenii se nasc, mor, studiaza, lucreaza, beau, mananca, discuta si, din cand in cand, se fac politisti comunitari, dupa un liceu absolvit cu mari eforturi. Si pentru ca politistii adevarati nu prea le dau voie sa se joace pe strada, sunt infipti in tot felul de low-risk objectives, unde pot freca menta cu succes. Par exaaaaample: Gradina Botanica din Iasi. gradina prin care ti se poate face chef sa te plimbi intr-o duminica seara, dupa ploaie, cu doua amice delicios de spirituale dupa tine. Recunosc, la cam un ceas dupa ora inchiderii si fara nici un fel de bilet. Mea culpa!

Bun - avem deci trei vizitatori clandestini, aer curat si foarte multe plante. Te obisnuiesti cu intunericul, mergi, razi ("tot nu e destul de liniste..parca aud masinile" "hai ca totusi e liniste" "e ok"). Nu calci iarba dar [in]calci putin legea 61. Enter: agentii Smith (& Wesson?) de la Politia Comunitara (nu, nu s-au prezentat). "Am dori sa vedem bonul de intrare" "Stiti ca sunteti aici dupa program?" "Buletinele". Vrei sa-i spui "Ba pe-a ma-tii" dar esti civilizat si ii dai buletinul, desi cam in sictir, cu doua degete. Te intorci la un moment dat si iti musti usor buza, ca sa nu iti vina sa razi. Dar iti vine. Te gandesti ca tipa de langa tine are mai multa scoala decat amandoi la un loc. Astepti sa termine pitecantropul de scris numele si adresele (15 minute!). Incerci sa conversezi putin cu ei (nu fi ironic! nu folosi cuvinte lungi!). Vrei sa le explici ca e oarecum absurd sa fii amendat pentru tulburarea linistii publice cand tu tocmai pentru liniste esti acolo. Politistul mai inalt stie sa scrie (oarecum), ala mai scund stie sa citeasca (vag). Lanterna o tin cu randul. Piticul iti silabiseste gangav articolul sub incidenta caruia intri. Iti vine sa-l intrebi daca a facut dictie cu Ceausescu. Te abtii. Iti dai seama ca nu poti gasi un limbaj comun si o lasi pe una din fete sa vorbeasca. Scorul final, 5-15 milioane pe cap de sabotor imputit.

Actul II
(in a cozy little bar)

Recapitulam evenimentele ("baaai, suntem niste inadaptati"), ne gandim, ne sfatuim. Prietenul unei prietene e politist adevarat, hai sa vorbim cu el. Ne spune ca probabil n-o sa mai vina procesul verbal, daca nu l-au facut pe loc. N-am semnat nimic, tipul ne spune sa contestam amenda. Ne intoarcem incet la oile noastre..bere-sictir-bere-sictir..

Motive auxiliare de sictir:
- tonul pe care il foloseste cu tine un pitic oligofren in uniforma. Ton familiar, usor sfatos, cu inflexiuni primitiv-ironice. (cosorul lui Moceanu reloaded)
- faptul ca te asasineaza cu o logica neoxigenata, ca sunt "extrem de foarte convinsi" ca tampeniile pe care le debiteaza sunt adevaruri universal valabile
- ca sunt eu bou si cedez in momentul in care imi baga logica sus-mentionata pe gat; ca n-am putut sa ma cert cu ei; ca nu poti sa le explici de ce sistemul lor de "gandire" are amuzant de multe gauri..cu alte cuvinte, ca n-am avut replica..bleah..
- ca ne-au dat de inteles cum ca ei trebuie sa-si faca planul de amenzi, doar n-o sa suporte iar penalizari la salariu
- ca ne-au vazut inca de cand am intrat si puteau sa ne intoarca frumos din drum (vazusem masina la intrare, nu scria nimic pe ea, n-am vazut ca ar fi cineva inauntru, nu i-am dat mare atentie)
- ca n-aveam nici o intentie sa tulbur linistea cuiva, sa ma pis pe vreo planta rara sau sa imi beau creierii in mijlocul naturii

In concluzie: nu ma simt neaparat nedreptatit de jure. Cel mult de facto. Nu ar fi trebuit sa fiu acolo, nu la ora aia si nu fara bilet. Am 22 de ani, se mai intampla. Astept totusi ziua in care un politist comunitar o sa mearga dupa noi pana acasa, fara sa vrea sa-si faca planul cincinal la amenzi, pur si simplu ca sa se asigure ca nu ne da nimeni in cap pe drum. Pana atunci, hai sictir.

Dear Americans,

you have just arrived in one of the poorest countries in Europe. You have been warned by your official representatives in our country to take certain caution measures in order to avoid the dangers that awaits for you here, at the end of Europe. Unfortunately, those warnings have not been accurate enough. Let me tell you some more information, that your officials forget to mention.

The street children:
In Romania, the street children, who are not responsabile for being abandoned by their parents of by their society, try to find themselves a shelter in the subways, especially during the winter season. They may look and behave apparently aggresive but if you try to look deeper into their eyes you will see they are still nothing more than hungry, helpless, children. Do not carry with you defense weapons (by the way, in Romania, weapons are not allowed for civilians) because you could create more trouble. I would recommend to carry with you some food, to give them if they ask. A "double cheese" would be just fine.

Street dogs:
It's true that there are a lot of street dogs in Bucharest. The most of them are sick, scared and avoid human contact. It's true that a minority of them, sometimes, becomes aggressive. But trust me, they are far less dangerous than the teenagers massacrating kids in the american high-schools just for fun. If they become aggresive, a piece of hamburger will work just as well. Tip: Rather beware of private owned pets, like pit-bulls or rotwaillers. With them, some food will not work at all.

Traffic:
Yes, in Bucharest (not Romania) the traffic is not like in Switzerland, Finland or America. But it’s not as chaotic as Naples (southern Italy, I know geography is not your strong point) or India. There are some who drive very fast, drunk, breaking the speed limit and killing innocent people. One of them was your fellow citizen, US Army officer Robert Cristopher Van Goethem, who only lost his army degrees for killing two in car crash in Bucharest and never faced the Romanian justice. Just because you are americans and our government is too weak.
The Romanian roads are bad, it’s true. They cannont compare with your high-ways. But to affirm that all the roads in Romania are just an offroad countryside track, is like saying that all 50 american states are, in fact, 50 villages of a bulgarian district.

Food:
No one has been reported to have been infected with avian flu virus in Romania. That’s because we use to cook food before eatying it. Don’t you ? So, do not become hysteric. Just cook the food.
And if you fear local restaurants, there will always be a Mc’D of a KFC nearby. But, remember, they are still romanians who prepare the food in-there !

Night life and pickpockets:
Remember that Bucharest is a 2,5 mil inhabitants city. So, there is a lot of bad people out there who will try to take advantage of you. However, this city is far from being famous for its criminality. Be just as cautios as you are back home or in every other foreign place. But, again, do not be hysteric, no one will put a gun in the face just to steal your wallet. And, just in case, call 112. We have a Police, too.
Regarding the pickpockets and other criminals, we don’t have to tell you what to do. Just act and behave as you do back home. I suppose you have criminals in US, too, isn’t it ?

Welcome to Romania and have a nice time !!

MT, someone who tried twice to win the US visa lottery.

Ce mi-a mai atras atentia? Aparitia unui nou curent. Acesta ii vizeaza mai ales pe baietii care "se respecta", din cate am inteles. Prima oara ma izbeste felul in care ei se infatiseaza ochilor mei: freza prezinta chica(marca a crezului lor, presupun) - pletele imbibate in gel cu atata rabdare nasc, in contact cu lumina, efecte vizuale de-a dreptul fascinante - , urechile le sunt gaurite de cercei cu pietre pretioase sau nu(important e sa luceasca), iar gatul le este spanzurat de un fular pe cat se poate de feminin, in spatele caruia se ascund mai multe lanturi de aur si de argint, care, insa, nu trebuie sa aiba aceeasi textura cu cele din jurul incheieturii membrului superior; degetele sunt stranse de ghiuluri - adevarate arme intr-o incaierare cu pumni; pielea le este pictata cu maiestrie, in locuri strategic alese, in negru si rosu, desenul desemnand de cele mai multe ori simbolul dragostei(inima), femei dezgolite, vulturi, cranii sau motociclete. Apar, desigur, variatii ale aceleiasi teme; unii adepti mai modesti nu intrunesc toate caracteristicile, dar altii, mai infocati, merg mai departe: au intotdeauna asupra lor un articol vestimentar cu nuante rozalii si nu le lipseste ceasul de mana de aur(sau imitatie), ca doar timpul costa bani! Am remarcat ca acesti partizani detin 2 tipuri de incaltari: pantofii cu varf ascutit, pastrati pentru ocazii speciale(de exemplu, petreceri cu lautari) si adidasii fosforescenti, pentru defilarile prin mall sau noptile pierdute prin cluburi. Imaginea lor este completata armonios de mireasma tare a apei de colonie care incearca sa acopere mirosul de transpiratie. Aproape toti sunt dotati cu aparate portabile de ascultat muzica pentru a se bucura tot timpul de manele, de house si de ultimele hituri scremute de romani.
Parca s-au jucat cu ei niste fetite care i-au impopotonat ca pe niste papusi. Moto-ul ideologiei sustinute de ei pare sa fie reprezentat de o pereche de intrebari, intrucat le repeta obsesiv: "Ce face fetele? Va simteti bine?".

"A aparut o noua specie! Oamenii au suferit mutatii!" Sunt sigura ca s-ar descoperi asta intr-un laborator de genetica daca s-ar studia si s-ar analiza cu atentie probe recoltate de la specimenele care viermuiesc noaptea pe strazi. Indivizii circula numai in haite si isi expun mersul dubios, usor leganat periodic, cu pasi mici si grabiti. Toti au mainile bagate in buzunare, ca doar e racoare afara! Fetele nu li se disting, fiind acoperite de glugi trase ingenios pe capete - reusesc sa creeze o senzatie amagitoare: intr-o clipa, am sentimentul ca le deslusesc privirea, ca apoi ochii sa li se piarda din nou in intuneric. Toti arata la fel, sunt stersi parca de griuri; daca unul din ei face o remarca ordinara la adresa mea, n-as putea spune care dintre ei e autorul. Admirati de la distanta, par un card de pinguini. Au dezvoltat un nou limbaj, care sa le ceara un efort minim: ei nu vorbesc, ci ingana; nu pronunta cuvintele, ci le murmura. Pesemne au auzul mai evoluat de pot descifra mormaiturile. Scopul lor este sa MISUNE, dand impresia ca sunt implicati in activitati importante, riscante si suspecte.

Tineretul din ziua de azi! Adolescenti timorati, copii de bani gata, tocilari, smecheri, ataraxici, superficiali, lenesi, ambitiosi, rockeri, manelisti, inerti, increzatori, pesimisti, optimisti, tragici, zburdalnici, pasivi, activi, sinucigasi, fatalisti etc.

La metrou ma sufoca figurile de inmormantare si ma irita chicotelile. Cei ce ma indispun cu tristetea lor n-au nci un drept sa-mi faca asta, iar purtatorii zambetelor ma enerveaza pentru ca imi pretind sa le iert nestiinta, dar sunt vinovati chiar daca nu stiu nimic. Societatea asta se duce de rapa. Ma intorc la introspectie.

Prin urmatoarea experienta au trecut cu siguranta multi dintre voi. Astazi (n.r 10 ian 2006) am pornit spre serviciu. Ajung in gara, urc intr-un banal tren personal care merge spre Galati si imi caut un compartiment sa stau si eu linistit pe parcursul a celor 100 de Km pe care ii parcurg de obicei (dus) spre Braila. Printre zecile de compartimente ocupate, gasesc unul liber. Intru. Nu mare mi-e surpriza sa gasesc, pentru a nu stiu cata oara o mizerie de nedescris. Pe jos, pe canapele, ce mai... prin toate colturile posibile numai firimituri, pungi, sticle de cola (scuze de reclama), servetele, noroi si toate cele. Ma duc si il caut pe conductorul de tren. Il intreb, „domnule, cum e posibil sa fie atata mizerie in compartimentul asta?” Raspunsul era relativ simplu. Trenul a venit de dimineata din Galati si nu au mai avut timp sa treaca cu el pe la depou sa-l curete. Cum e posibil ca intr-o tara care se vrea in U.E sa avem asemenea oameni? Cand oare o sa ne civilizam si noi si o sa pastram curatenia nu numai in mijloacele de transport in comun ci si pe strada? Cand vreodata nu o sa mai rupem captuseala canapelelor din trenuri si nu numai? Cand vreodata nu o sa mai lipim guma de mestecat sub sau pe scaun, masa, birou? Cand vreodata nu o sa mai urcam picioarele pe canapelele din trenuri dupa ce am mers pe drumurile neasfaltate de la marginea unui oras european, care, dupa prima ploaie serioasa se transforma intr-o mocirla prin care poti intra numai cu cizmele? Cand o sa ne comportam ca un popor care se vrea european? Oare vom reusi vreodata performanta asta? Daca stau sa ma gandesc la un raspuns pentru intrebarea asta, nu e greu. Atata timp cat majoritatea romanilor au un IQ mai mic de 50 si asculta manelele jegoase ale tiganilor (si nu numai), care se comporta astfel, nu cred ca vom reusi.

Mai e ceva ce lipseste majoritatii romanilor. Bunul simt. Revenind la ziua mai sus mentionata, dupa o ora de mers, trenul ajunge in Faurei. Aici, vin la mine in compartiment 3 persoane. Doi barbati si o doamna destul de cizelata dupa aparente. Deschid usa si intra fara sa zica un Buna ziua, ori un clasic „E ocupat?” sau „E liber?” si se aseaza confortabil. In fine, trec peste moment pana in clipa in care cei 2 domni ies pe holul trenului pentru a fuma o tigara. Nu vad nici o problema in asta numai ca domnii nu dau nici un semn ca vor sa inchida usa compartimentului. Si stau ei de vorba pe hol, si stau, si stau, si stau si deodata se face frig, moment in care le zic de la obraz... „auziti, nu aveti usa la bordei?”. Atunci, ei se uita urat la mine si o inchid intr-un final. Bineinteles ca dupa ce au ajuns la destinatie, s-au ridicat, au iesit, si, ghiciti ce s-a intamplat. DA! CORECT! Nu au inchis usa. Si stau acum si ma intreb oameni buni si sictiriti, unde mama dracu’ e bunul simt? Unde sunt cei 7 ani de acasa? Cred ca au chiulit de la orele astea. Nu se poate asa ceva. Din partea mea, sincer, mai bine nu intram in U.E cu asemenea oameni. Dupa ce ca ne-am facut de cacao pe afara, ne umplu astia de produsul mai sus mentionat si mai si.

Sperand ca intr-o zi aceasta majoritate nesimtita a romanilor cu IQ sub 50, sau subunitar (vezi Gigi Becali), va renunta la obiceiurile astea nesimtite, inchei acest articol si ma pregatesc sa imi incep tura, ca pana la urma trebuie sa mai castig si eu un ban cinstit, sa pot supravietui intr-o tara cu preturi europene si salarii romanesti.

P.S - Scuzati eventualele greseli din articol. E scris in graba.

In cadrul Galei "Sindromul 'Maracineni' loveste din nou ", dl. presedinte Basescu a facut o vizita in Valea Oltului, pentru a vedea cum se desfasoara lucrarile de degajare a drumului. Tinuta vestimentara basse-couture pe care presedintele Basescu a afisat-o cu aceasta ocazie a facut furori. Daca in anul 2005, culoarea la moda a fost verde, se pare ca 2006 sta sub semnul albastrului-marin. Se observa linia asortata, formata din geaca bleumarin, pulover albastru si tricou bleu, caciula populist-aurolaca pe aceasi nuanta marina in ton cu cizmele de cauciuc de culoare inchisa. Contactat telefonic, designerul german Karl Lagerfeld a observat pentru Sictir.org: "Tinuta moderna, cu tenta rural-industriala, pe care a afisat-o presedintele, este in tendinte, insa eu unul as fi adaugat si niste accesorii care sa ii confere un plus de distinctie."

Fiind vorba despre o problema mondena atit de importanta, am apelat la cea mai mare autoritate romaneasca in domeniul accesoriilor vestimentare, dl. Dan Coma, furnizor al Curtii Regale si sotul vestitei creatoare de moda - Doina Levintza, cu rugamintea de a ii face presedintelui citeva recomandari.

"Sigur, este foarte dificil sa alegi accesoriul potrivit in functie de o anumita tinuta, pentru ca sint si alti factori de care trebuie tinut cont, cum ar fi personalitatea modelului, caracterul evenimentului sau ocaziei, momentul de timp - dimineata, dupa-amiaza, seara - mesajul care trebuie transmis. Daca ar fi totusi sa fac citeva sugestii m-as opri la...

	FOCUL Presedintele a fost acuzat in nenumarate rinduri, de catre adversarii sai din PSD, ca este un presedinte al celor bogati, un presedinte pentru jumatatea mai instarita si mai educata a Romaniei. Pentru a combate aceasta imagine si pentru a-si intari faima de "rebel" al scenei politice, s-ar putea afisa cu o punga de aurolac, un simbol al renegatilor, a celor marginalizati de societate. In acest fel, nu numai ca ar putea atrage simpatia celor multi si saraci, dar ar trimite si un mesaj puternic de solidaritate.
	AERUL O tigara este un element indispensabil, menit sa incalzeasca spirtele si sa atenueze stress-ul unei zile grele de munca. Totusi, pentru ca dl. presedinte a fost tangetial atins de scandalul Anghelescu, tigarile trebuie alese cu mare atentie si - spun eu - nimic nu se potriveste mai bine unei astfel de ocazii decit o tigara "Carpati", mai ales ca site-ul vizitat se afla exact linga Muntii Fagaras. Pachetul poate fi folosit pentru a-i trata si pe ziaristii prezenti, ceea ce va creste cu siguranta cota de popularitate a d-lui Basescu, propulsindu-l instantaneu la gradul de "cel mai de gasca om al zilei"
	VIATA Adevarata lovitura de imagine ar fi insa data de o bucata de hartie ce ar fi menita sa transmita un mesaj simplu, de la om la om, dar care ar fi in acelasi timp si o chinesenta a unei ideologii de-o viata si o profesiune de credinta a celui ce o poarta. O astfel de foaie se poate purta fie intre cele doua maini impreunate, fie atirnata de gat, pentru comoditate. Acest accesoriu este foarte en-vogue pe strazile marilor orase romanesti, insa mesajul si simbolistica afectiva aferenta lui au o mare putere de percutare si in randul populatiei rurale. "

Alti presedinti in tinute casual

Tony Blair

George W. Bush

Vladimir Putin

Silvio Berlusconi

Epuizind deja problemele globale ale omenirii, iata ca domnul Ion Iliescu a gasit cu cale sa ne lumineze si cu privire la homosexuali. Ceea ce mi se pare extrem de hilar este ca - pentru a-si argumenta pozitia - domnia sa se foloseste de Biblie, aceasta foita din care exponentii unei mentalitati invechite inca mai prizeaza "Opiumul popoarelor", in ciuda eforturilor organelor de partid si de stat, a muncii neabatute a idelogiilor din activul de partid in eradicarea acestei ramasite periculoase a unei societati decadente.

Plecind de la pretioasele teze si orientari expuse in interviul la care fac referire mai sus, de la numeroasele sale intilniri cu oamenii muncii de la orase si sate si tinind seama de liniile directoare pe care ni le-a trasat in lunga sa cariera politica la carma natiunii, panseul meu dubitativ se cutremura cuprins de o anxietate retorica, cu valente de paradox national:

• Daca dorim sa il trimitem pe dl. Iliescu in gaura potrivita, la care anume trebuie sa facem apel?
• Oare gaura prin care a iesit dl. Ion Iliescu ce functie avea?
• Daca respectiva gaura avea functia pe care trebuia sa o aiba, atunci cum de a reusit totusi sa elimine dejectii umane?
• Daca in ciuda legilor anatomiei, gaura prin care a iesit dl. Ion Iliescu nu era destinata eliminarii de dejectii umane, sa intelegem de aici ca fostul presedinte a iesit prin ureche?
• Si, daca a iesit prin ureche, nu inseamna asta ca a urechea respectiva a fost folosita in mod impropriu?