Paradoxal, sunt prea sarac sa fac Revelionul in Romania. Si prea satul de ce presupune turismul mioritic.
Am cautat diverse locatii in tarile adiacente; spre sarbi e naspa cu vizele, spre bulgari am avut retineri gandindu-ma la starea drumurilor si la ninsorile anuntate de revelion (acum, postfactum, le multumesc calduros celor de la meteo care au nimerit-o).

Mai ramanea Ungaria, care m-a fermecat de la prima cautare prin oferte.
<!--break-->
Preturi mici, gama larga de servicii. M-am orientat catre oferta hotelului Aqua din Gyula, care propunea un pachet de 4 nopti cazare + mic dejun + 2 intrari/zi la bai termale + 1 masaj/sejur + masa de revelion la incredibilul pret de 609 RON. M-am gandit ca daca este sa fie o teapa, macar sa nu pierd o caruta de bani. Asa ca am luat 4 bilete: eu, sotia + inca o familie.

[b]Drumul[/b]
Am plecat pe Valea Jiului - Arad - Varsand - Gyula. Drumurile romanesti le stiti, nu mai insist asupra calitatii lor.
Am fost insa fermecat de cum arata Valea Jiului pe timp de iarna:

[img=640x480]http://www.rosytech.com/poze_ungaria/DSC00254.JPG[/img]

Dupa o scurta pauza de mancat in Arad (unde am mancat foarte bine, dar ne-a fost imposibil sa gasim forinti de cumparat) am plecat spre trecerea de frontiera Varsand. Eram curios ce inseamna granita cu spatiul Schengen, tinand cont de faptul ca ungurii erau membri de vreo 2 saptamani.
Nimic deosebit, controlul a durat sub un minut si n-au mai intrebat de asigurari de sanatate, actele masinii, etc. Granicerul roman, un tip hatru trecut de 50 de ani chiar m-a intrebat: "unde plecati atatia in Gyula, mai incapeti?" Sensul intrebarii aveam sa-l aflu mai tarziu, cand am vazut o groaza de masini cu numere de RO prin statiune.

Imediat cum am trecut granita, am ajuns practic in Gyula. Este un orasel lipit de granita cu Romania, vara pe timp frumos poti merge lejer pe jos din vama pana in centrul statiunii.

[b]Cazarea[/b]
Hotel curatel, 2 camere cu baie comuna, frigider, televizor, pe scurt conditii decente de cazare.
Micul dejun in regim de bufet suedez, super-ok pentru a umple burtile la prima ora.
[img=480x640]http://www.rosytech.com/poze_ungaria/DSC00269.JPG[/img]

[b]Apele termale[/b]
La inceput le-am luat ca un moft, ca pe ceva care vine moca pe langa ceea ce te intereseaza pe tine. Un fel de carte care nu se vinde pe care erai obligat sa o cumperi la pachet, pe vremea lui Ceausescu, cu carte care te interesa de fapt.
Am constatat insa ca baile sunt un mijloc foarte bun de a te relaxa, iar senzatia lenevirii intr-un bazin termal in aer liber, la minus 5 grade, cu fulgii de zapada cazand pe fata, e de nedescris. Ceva ce musai trebuie experimentat!
Este interesant de vazut la vara, cand intregul parc se transforma intr-un aqua parc, cu piscine pentru copii, generator de valuri, topogane acvatice, terase pentru tatici insetati... yummy!

[b]Mancarea[/b]
Excelenta. Desi am facut miscare, bai si alte chestii mobilizatoare, am reusit sa iau 2 kg in 4 zile. Ca pret, comparabil cu Romania, uneori chiar mai ieftin. Diferenta este calitatea si cantitatea, portiile acolo sunt maari.
Ca bauturi, am incercat evident palinca - neaparat in doze mici, prietenii stiu de ce - si vinurile rosii, pe care le-am luat la rand de la cele de preturi medii coborand spre cele ieftine: mi-a fost imposibil sa gasesc un vin prost.
Un meniu de revelion in Budapesta, in buricul targului, costa 60 euro. Sa ne mai miram de ce fug turistii straini de melagurile mioritice?
[img=480x640]http://www.rosytech.com/poze_ungaria/DSC00282.JPG[/img]

[b]Distractie, shopping[/b]
Ca metode de distractie nu prea am avut timp sa exploram zona, asta si din cauza frigului patrunzator. Am gasit un supermarket Spar in care preturile erau in medie cu 20% mai mici decat in Romania.
Pentru shopping, am fost in Budapesta, unde langa gara exista un mallozaur. Imens este un diminutiv pentru cladirea cu pricina. Preturile comparabile cu cele din Romania, dar produse de firma, de foarte buna calitate.
[img=480x640]http://www.rosytech.com/poze_ungaria/DSC00300.JPG[/img]

Interesant este gradul de civilizatie existent la numai 5 km de granita cu Romania. Un exemplu: benzile pentru biciclisti, facute sa fie utile. Exista o retea completa de astfel de benzi, inclusiv cu treceri peste strazi, unde trebuie ca sofer sa acorzi prioritate.
[img=480x640]http://www.rosytech.com/poze_ungaria/DSC00314.JPG[/img]

Cateva concluzii:
+ merita sa petreci un concediu in statiunile din Ungaria, daca:
~ doresti o zona libera de manele
~ linistea e un deziderat pentru a te simti bine
~ vrei sa nu arunci o gramada de bani pentru asta

- nu merita sa petreci un concediu in statiunile din Ungaria, daca:
~ esti dependent de atmosfera latina sau balcanica, n-ai sa regasesti niciuna din aceste trasaturi.
~ esti dependent de romana/engleza pentru a te face inteles. Te poti face insa inteles in germana, sau prin semne. A doua varianta devina foarte comoda dupa al treilea pahar de palinca.

E un loc in care voi reveni, cu siguranta.

Partile rele:

• m-am dus pe autostrada, prin Constanta, ca aveam de dus socri la Saturn (da, ei sint intr-adevar niste originali, care inca mai merg la mare la noi!). Pe chestia asta, am facut Bucuresti-Cernavoda in vreo 3 ore (pe la patru dimineata) si Cernavoda-Constanta-Mangalia in inca 4 ore, intr-o aglomeratie de nedescris, unde se circula bara la bara.
• Am rezervat un apartament pe net. Am intrebat de 3 ori la telefon daca apartamentul (Cathedral) are parcare, si o voce blonda pe care o chema Zveti, dupa ce a vorbit cu seful ei, a confirmat de fiecare data.
  
  Surpiza unu: la aterizare, Jean - "patronul" - ne-a cerut un depozit rambursabil de 100 de euro, de care nu era nici urma de vorba pe site si nici nu fusese mentionat la telefon. Pe chestia asta, i-am cerut si noi factura fiscala.
  Surpiza doi: exista un soi de parcare comuna (nicidecum marcata in acest sens) si care era plina, fara nici un loc liber.
  Supriza trei: in dormitoare paturile scartaiau ingrozitor si canalizarea la baie e semi-infundata, asa ca parca stai la un hotel romanesc (la juma' de pret, desigur).
  

<!--break-->

• Plaja din Varna era murdara, plina de mucuri de tigare si chestii ascutite.
• Pe plaja din Varna, esuasera toate orcile batrine (cred ca au tras la tarm ca sa moara) si se incapatinau sa faca plaja topless. Ughs!
• Parcand masina, de nevoie, printr-un artificiu, pe o alee, foarte aproape de zidul blocului unde aveam apartamentul, am gasit-o, la intoarcerea de la plaja, zgariata pe ambele portiere din stanga si cu cauciul spate-stanga taiat.
• O patrula aflata intr-o masina de politie si aparuta, total intimplator in zona, s-a aratat total neinteresata de niste turisti romani, incapabili sa vorbeasca bulgareste, gesticulind frenetic si cerind ajutor in englezeste (o limba foarte putin vorbita in Bulgaria).
• Noaptea, in parcul din fata Caterdalei, am vazut o gramada de curve si transvestiti. Nu erau agresivi.
• Pe strada, nu am reusit sa dam peste nici un bulgar care sa vorbeasca engleza...
• ...cu exceptia unui tigan bulgar, care incerca sa ne schimbe euro in leva..."foarte convenabil". ...Si caruia i-am spus sec: "My friend, I'm a Romanian... We invented this sport long ago, in the early nineties... Please, don't offend me!!!" Probabil ca am folosit un vocabular prea elevat, insa pina la urma am scapat de el.

Partile bune:

• Varna e frumoasa, are farmec, mai ales in centru. Parcul este imens, chiar pe lungimea plajei, cu copaci mari si umbrosi, cu bancute si pavilioane cochete.
• Mancarea la Godzilla, este in continuare incredibila, atit ca pret cit si ca gust. Nu am suficiente epitete pentru salatele imense si variate, pentru ardeii copti, pentru frigaruile gigantice, pentru fripturile perfecte insotite de cartofi copti cu smantana...ice-tea cu aroma de menta (pe care l-am putut cumpara, din pacate, numai la ei), chelnerii amabili chiar daca stiu putina engleza si preturile uluitori de mici.
• Promenada din centru este plina de terease cochete, unde poti manca o inghetata mediocra sau bea un cocktail decent (nu foarte glorios ca gust, dar macar suficient ca portie si racoritor).
• Restaurante sint o gramada, cu mancare buna si preturi mici, cel putin comparativ cu Bucurestiul (de litoralul romanesc, oricum n-are sens sa vorbesc). Toate aceste restaurante fac McDonald's-ul si KFC-ul sa arate ridicol, iti vine efectiv sa rizi cu lacrimi de orginalii straini care prefera sa manince junk food acolo.
• In oras se intimpla in permanenta cite ceva, un mic concurs de street bike, o demonstratie de fittness, o expozitie de masinute vechi.... Ceva!
• Unul dintre lucrurile care te impresioneaza este numarul mare de agentii imobiliare si volumul de proprietati oferite spre vanzare, semn al dinamicii dezvoltarii orasului/regiunii/tarii.
• Am descoperit incidental ce inseamna "ice-coke" in acceptiune bulgara. Am comandat "tw big bottles of coke with lots of ice", la o terasa pe plaja. Chelnerita m-a intrebat de citeva ori ceva in bulgara legat de "ice" si probabil ca explicatiile mele in engleza si sensul invers al datului din cap a aprobare dinspre partea ei, au generat in final o cupa mare de inghetata si doua sticle de cola, pe care chelnerita mi le-a prezentat zambind mandra:"ice-coke"! Daca va placea vanilla-coke (si mie imi placea), atunci puteti sa intelegeti de ce nu m-am suparat si am zimbit amuzat delectindu-ma cu produsul respectiv
• Am vazut patru femei frumoase. Una era bulgaroaica. Una era nevasta-mea.
• Mi-am perfectionat bulgara: cascaval = cascaval; tzatza = hamsii; dobre = bine; salut.
• Am mancat peste proaspat, creveti cu sos, sushi bun si frigarui cu creveti si ananas la Restaurantul "Tumbuktu", chiar pe faleza, linga plaja. E mai scumput, dar mancarea e foarte buna si merita. Ma rog, dupa Godzilla, e greu sa reajustez termenul de "merita".
• Catedrala din Varna este foarte frumoasa. Vizitati-o ziua.

Concluzii: Bulgaria nu mai e jenant de ieftina, cel putin - nu cum era acum trei ani. Bulgaria ramine ieftina si extrem de atractiva din punct de vedere al calitatii serviciilor, in comparatie cu litoralul romanesc. Varna este un oras frumos, dar nu merita sa mergeti acolo la plaja. Ramaneti in statiuni sau, daca sinteti mai ciudati, asa ca mine, mergeti la Balcic. Mecca mancarii ieftine si bune se numeste Restaurant Godzilla si se afla in centrul Varnei, pe promenada. Ati bagat la cap? Ca a zecea oara nu va mai repet, cel putin, nu pina imi iau comisionul de promovare de la ei. :) Politistii bulgari, cel putin aia din Varna, sint tot atit de idioti si spagari ca aia din Romania de prin '95-'96: parcati corect (desi in Varna, asta e o notiune extrem de volatila) si feriti-va de ei. Ca masculi, luati-va "pereche din Vama Veche", ca acolo perspectivele sint slabe. Daca va aflati intr-un impas conjugal, o vizita la Varna va va face sa re-apreciati - la justa ei valoare - frumusetea partenerei dvs. de viata. O pana de cauciuc se repara la o vulcanizare (pe care o veti gasi cu mare greutate) cu aproximativ 3 euro (din care, 1 euro se va duce - probabil - drept comision la pustul cretin care v-a taiat cauciucul). Exista un singur drum spre litoralul bulgaresc: pe la Giurgiu-Ruse.

Cu aceasta ocazie, in numele Sictir.org vreau sa adresez si eu o calda urare Presedintelui Republicii , Guvernului si majoritatii parlamentare moldovenesti: Fuck you!

"Executia lui Saddam Hussein are loc la sfirsitul unui an dificil pentru poporul Irakian si pentru trupele noastre. Aducerea lui Saddam Hussein in fata justitiei este un reper important in drumul Irakului spre o un stat democratic care se poate guverna, sustine si apara pe ea insasi si care sa fie un aliat in Razboiul impotriva Terorii".

Nu am nici un fel de simpatie pentru Saddam Hussein. A fost un dictator singeros. Sa nu uitam insa ca:

1. Intre Saddam Hussein si terorism nu exista absolut nici o legatura dovedita. Aceasta falsa conexiune a fost creata din nimic de catre administratia Bush, dupa atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001, desi nu exista nici un indiciu care sa lege Irakul de Ossama Bin Laden. Pentru ca nu au fost gasite dovezi cu privire la existenta in Irak a celebrelor "weapons of mass distruction", inspectorul sef la ONU - Hans Bliks, a fost supus unei campanii agresive de discreditare care l-a determinat in final sa isi prezinte demisia.
2. Singurul avion civil care a parasit SUA a doua zi dupa atentate a fost o cursa charter care il ducea in Arabia Saudita pe fratele lui Bin Laden si familia lui. Legaturile de afaceri intre familia Bush, Dick Chaney si alte nume proeminente din administratie si serviciile secrete, pe de-o parte si corporatiile petrolierie si lobby-ul saudit pe de alta parte, sint cunoscute si bine documentate.
3. Razboiul din Irak a fost un razboi ilegal, de agresiune, care nu a primit acceptul prealabil al Consiliului de Securitate al ONU.
4. In urma acestui razboi, nu au fost gasite absolut nici nu fel de arme de distrugere in masa si nici dovezi cu privire la implicarea regimului Hussein in acte de sprijn al terorismului.
5. Pina in acest moment, de la inceputul razboiului din Irak, au murit peste 3.245 de militari ai coalitiei, 5.936 de militari ai fortelor de securitate irakiene si 22.101 civili [icasualties.org]. Irakul a devenit un spatiu ne-guvernabil in care rivalitatile intre diverse grupurari etnice si religioase se rezolva prin asasinate si atententate teroriste.
6. Imaginile televizate in care niste kurzi amariti sareau in sus de bucurie la auzul vestii executiei lui Saddam Hussein, nu sint in nici un caz reprezentative pentru intreaga populatie a Irakului
7. Administratia Bush va intra in istorie ca unul dintre cei mai mari agresori la adresa drepturilor si libertatilor civle din lumea occidentala. Printre aceastea se numara: cazurile de incalcare a Conventiei de la Geneva privind tratarea prizonierilor de razboi la inchisoarea Guantanamo, inchisorile aeriene CIA, Patriot Act, samd
8. Procesul prin care Saddam Hussein a fost judecat a fost viciat de o suma de neregului: asasinarea a trei avocati ai apararii, influentarea politica a numirii judecatorului de catre guvernul irakian, etc.
9. Pedeapsa capitala este o barbarie in secolul 21. O barbarie nu poate fi combatuta prin alta barbarie. Aceasta pozitie este sustinuta de Uniunea Europeana si de Papa Benedict XVI.
10. Chiar si in cele 38 de state ale SUA unde pedeapsa capitala este inca in vigoare, executia prin spinzuratoare este considerata "inumana" si este inlocuita cu injectia letala.

La masacre a participat armata ruandeza, trupe paramilitare si unii dintre civilii Hutu care si-au omorat vecinii. Ca sa va imaginati cat mai bine ce s-a intamplat, tineti cont de faptul ca arma principala folosita in macel a fost maceta.
<!--break-->
La mijlocul lui aprilie ’94, la Nyarubuye au fost ucise aproximativ 20.000 de persoane, mai ales Tutsie, dar si Hutu moderati. Macelul s-a derulat pe parcursul mai multor zile si s-a produs in zona din jurul unei biserici catolice.

Valentina avea 13 ani in ’94. La Nyarubuye si-a pierdut tatal, mama si fratele. Crimele erau coordonate de primarul local; printre ucigasi a recunoscut si pe un om in varsta de 53 de ani, bunic al unor colegi de clasa de-ai ei. Ea insusi ranita grav la cap si la o mana, a scapat cu viata facand-o pe moarta langa cadavrul mamei ei. Apoi s-a ascuns in biserica, in incaperea unde erau cele mai putine cadavre. Dupa cateva zile, a mai aparut un element de cosmar: caini care mancau cadavrele. Impreuna cu alti cativa copii care mai supravietuisera intr-un mod asemanator, a reusit sa reziste in cele 43 de zile care au trecut pana a ajuns intr-un loc unde sa i se poata acorda o minima asistenta medicala. Acolo a intalnit-o pentru prima data reporterul BBC Fergal Keane: cu ultimele falange ale degetelor de la o mana taiate, cu ranile infectate, taiata la cap, emaciata si, mai ales, atat de speriata incat nu putea sa scoata o vorba.

In 1997, la 3 ani dupa tot ce a fost, locuia impreuna cu matusa sa si cu alti doi orfani. Sotul si cei trei copii ai matusii fusesera, de asemenea, ucisi langa biserica din Nyarubuye.

Vorbind despre genocidul din Ruanda, Fergal Keane spune ca dupa ce a vazut ce s-a putut intampla acolo, si-a pierdut optimismul privind umanitatea. Asta si pentru ca – sau poate mai ales pentru ca – proportiile masacrului nu ar fi fost atat de mari daca comunitatea internationala ar fi intervenit. Dar, tocmai cand mascrul isi atingea apogeul, ONU a decis cu o majoritate zdrobitoare nu suplimentarea fortelor de mentinere a pacii din Ruanda, ci retragerea lor aproape toala, in toata tara ramanand mai putin de 500 de soldati ONU, si ei cu mainile legate de un mandat restrictiv. Presedintele de atunci al SUA, Bill Clinton, nu a facut, de asemena, nimic. Sigur, SUA se afla dupa socul suferit in Somalia, in batalia de la Mogadishu, in care 18 americani au fost ucisi, dar, pe de alta parte, cand te dai drept aparatorul democratiei la nivel mondial, nu se poate sa nu faci nimic in fata crimei conduse de un stat impotriva propriilor cetateni. Dar, evident, ceea ce e valabil despre conducatorii tuturor statelor, e valabil si in SUA: ipocrizia aduce voturi, nu bunele intentii si sinceritatea. Cat despre marile puteri europene, rolul Frantei conduse pe atunci de François Mitterand in Ruanda este unul mult mai tulbure decat cel al SUA. Daca despre SUA se pune problema de ce nu au intervenit, despre Franta intrebarea care se pune e daca nu cumva a ajutat guvernul Hutu in indeplinirea obiectivelor sale criminale.

Se tot spune despre holocaust “Never again”. S-a spus la fel despre Cambodgia Khmerilor Rosii, care au omorat o cincime din populatia tarii in trei ani, adica aproape doua milioane de oameni. Dupa ce s-a terminat macelul din Ruanda – nu prin interventia comunitatii internationale, ci prin pierderea razboiului civil de catre guvernul Hutu – s-a spus din nou “Never again”. Apoi, la un an distanta, chiar in Europa, armata sarba a ucis la Srebrenita 8000 de barbati bosniaci. Si totusi, la noi, in Romania, sunt multi care spun “Da, dar sarbii sunt fratii nostrii” sau “Ai fost tu acolo sa vezi ca a fost asa? Poate e o inventie a americanilor”. Sunt convins ca in Romania mai multi au fost impresionati de moartea lui Milosevici, decat de masacrul de la Srebretnita. In ultimii ani, de cand Cecenia e sub ocupatie rusa, mii de civili au disparut pur si simplu. Dar pentru opinia publica internationala – cu anumite exceptii - cecenii, mai ales de cand au apelat la acte de terorism, pur si simplu nu exista. In ultimii ani in regiunea Darfur a Sudanului au fost omorati zeci de mii de oameni si altor sute de mii le-a fost distrusa viata. Sunt multi care, mai mult sau mai putin demonstrativ, vibreaza emotional cand se vorbeste despre copiii care mor de foame sau de SIDA in Africa, dar imediat ce se vorbeste despre copiii care sunt omorati de catre trupe guvernamentale, oamenii devin de un obiectivism incredibil: “Ce sa faci, nu te poti baga in treburile interne ale unei tari”.

Si cate altele! Mai sus am amintit doar unele dintre cazurile in care opresiunea a luat sau ia proportii ireale. Dar sunt o multime de alte tari despre care nu facem altceva in afara de a gandi si a iubi niste mituri comode, idioate si cat se poate de vinovate ca mod de folosire, dar, in schimb, nu luam din pretiosul nostru timp o ora pentru a citi de pe site-uri ale unor organizatii precum Human Rights Watch, Freedom House sau Amnesty International. E de inteles, ne plictisim. Adica despre Cuba spunem “Stiu!: “el lider maximo”, sfidarea Americii, femei frumoase, muzica buna, trabucuri, Che Guevara”. Dar nu stim despre faptul ca una dintre torturile brevetate de regimul castrist este bagarea prizonierului intr-un dulap ingust si turnarea de gandaci peste el; nu stim despre vasele cu emigranti scufundate; nu stim despre zecile de jurnalisti care in martie 2003 au fost bagati la puscarie, majoritatea cu pedepse de peste 10 ani, pentru ca au indraznit sa incerce sa faca presa independenta.

Despre China stim ca este un miracol economic, ca de ea si de Rusia – o alta dictatura - depinde echilibrul mondial, ca oamenii din China sunt foarte muncitori si ca le place sa mearga cu bicicleta, ca fac jucarii, ca ne tot batem cu ei la gimnastica si ca in 2008 Jocurile Olimpice se vor tine la Beijing. Dar nu stim nimic despre oamenii care trebuie sa isi petreaca toata viata in Laogai, GULAG-ul chinez; desi suntem poate in generatia care respira internet, habar nu avem despre chinezii care si-au spus parerea pe diverse bloguri sau forumuri si au avut de suferit, unii ani grei de inchisoare sau nu stim ca daca dai “search” cuvantul “libertate” in China obtii rezultate cenzurate. La fel, desi poate ca s-au uitat mai degraba ca la ceva senzational decat ca la o imensa crima la imaginile filmate de cameramanul ProTv in Himalaia, in care graniceri chinezi trageau in civili tibetani, cei mai multi oameni nu stiu mai nimic din ce se intampla de jumatate de secol in Tibet, chit ca unii au vazut “Sapte ani in Tibet” (probabil numai pentru ca e cu Brad Pitt).

Despre Coreea de Nord in general lumea habar n-are. Dar daca totusi a mai auzit ceva pe la stiri, atunci a auzit de “ambitiile nucleare ale Phenianului”. Dintre cei care au auzit, multi nu au nici o parere, unora le este teama sa nu incepa un razboi nuclear si altora, dupa schema clasica, le pare bine ca exista o opozitie la adresa americanilor care “prea cred ei ca sunt stapanii lumii”. In rest, despre sedintele obligatorii de critica si autocritica saptamanale din Coreea de Nord, despre groaznicul sistem concentrationar, despre executii publice, despre milioanele care au murit in timpul foametei de la mijlocul anilor ’90, despre divinizarea lui Kim Il Sung si a fiului acestuia, despre avorturile provocate prin metode barbare femeilor care care sunt inchise in lagare (asa cum sunt descrise atat de des de cei care au reusit sa paraseasca tara), oamenii nu au timp sa stie.

Si atunci, sa nu zici ca traim intr-o mizerie de lume?
Intr-un interviu, Fergal Keane, cel care a adus lumii povestea Valentinei, spunea ca daca vrem sa intelegem esecurile noastre ca fiinte umane, ca guverne, sa ne uitam la Valentina; ca in ea sta esecul nostru, in abandonarea ei; ca i-am abandonat tocmai pe cei inocenti, pe cei care au fost tinte ale represiunii numai pentru ca veneau din grupul nepotrivit.
Imaginati-va cati copii ca Valentina – adica dintre cei “norocosi” care au supravietuit macelului - nu au ajuns sa fie cunoscuti de un jurnalist strain si astfel, intr-un foarte trist sens, necunoscandu-se suferinta lor, parca nici nu au existat; in Ruanda si peste tot.

The Rwandan Girl Who Refused to Die (Fergal Keane), Sunday Times

Interviu cu Fergal Keane

Nyarubuye massacre (Wikipedia)

Video: fragmente dintr-un documentar PBS despre genocidul din Ruanda

substele.ro

In 2008 Jocurile Olimpice se vor tine in China. Acest fapt este o marca a indiferentei internationale pentru ce s-a intamplat. Desigur, criminalii de atunci si urmasii lor vor profita de ocazie pentru a-si cosmetiza imaginea si, desigur, in mare parte vor reusi. Pentru ca oamenii nu vor sa auda chestii dilematice. Oamenii vor sa fie mintiti si dorinta le e implinita. Nu pentru ca ar exista cine stie ce conspiratie, ci pentru ca e mai simplu asa. De fapt, marile puteri democratice, al caror prototip sunt SUA si al lor presedinte, George Bush, dupa ce se bat cu pumnul in piept ca apara in toata lumea drepturile omului, dau credit autoritatilor chineze prin vizite amicale, evident, din interese strict economice. Dar sigur, si pentru Bush, ca pentru orice conducator de stat, da bine sa vorbesti despre drepturile omului.

Cand doamna Basescu, in sprititul sotului ei, vorbea despre cat de incantatoare este China, ori mintea ori, poate mai grav, nu stia cata suferinta zace in spatele protocoalelor, a vizitelor oficiale si a disciplinatei echipe olimpice a Republicii Populare Chineze. Sau poate mai probabil e ca nu o interesa. Ca doar – nu-i asa? – nu conteaza daca un fapt este moral sau nu, ci daca are rezultate electorale.

www.substele.ro

De tout pour faire un monde...
Un joueur échangé pour de la nourriture
BENOiT RIOUX

Imaginez si le Canadien échangeait Saku Koivu pour une poche de patates, ou encore José Théodore pour un Joyeux Festin chez McDonald's... Toujours est-il qu'une équipe de soccer de la Roumanie a vendu un de ses joueurs contre quinze kilos de viande.

Mauvaise affaire pour le club Regal Horia qui a répondu à l'offre: le défenseur Marius Ciora, visiblement insulté, a préféré prendre sa retraite sportive et de partir en Espagne pour trouver du travail dans l'agriculture ou la construction.

24 heures

Sigur, este absolut irelevant ce apare intr-un cotidian gratuit distribuit la metroul din Montreal.

Sigur, te simti usor debusolat sa vezi ca autorul articolului ii pune in aceeasi oala pe d-nii Saku Koivu, José Théodore si Marius "Ciora", ca si cum ar practica acelasi sport, cind de fapt, primii doi se ocupa de hockey la echipa locala Canadiens Montreal si sint niste staruri locale, in timp ce ultimul, dl. Cioara, e jucator de fotbal la - acum faimoasa - FCM UTA Arad (Divizia B sau D, nu m-am lamurit).

Sigur, te intrebi de unde a putut sa apara aceasta stire si daca este adevarata.

Am intrat pe internet si am dat o cautare pe Google. Observ cu surprindere ca stirea a aparut cu o zi inainte (1 Martie) la Radio Nova, in Paris, in ziarul El Moudjahid tot din Franta, si in The Seattle Times care, citind ananova.com, gasteste de cuviinta sa publice linga articol si o poza a Nadiei Comanaci (sic!) precizind in acelasi timp si faptul ca tranzactia s-a facut pe baza de carnati.

Dom'le ce repede zboara vestile intre continente.

In sfirsit, inca zece minute de sapaturi pe Google si gasesc stirea publicata si in Liberation si in Alice Actualites, de data asta cu data de 28 Februarie si citand Agentia de Presa Reuters, care la rindul ei citeaza cotidianul Pro Sport de Luni, 27 februarie.

Caut in zadar pe pagina online a celor de la Pro Sport, incercand sa gasesc articolul original.

Gasesc in schimb stirea reluata in data de 1 Martie de site-ul Online Sport care citeaza Rompres si de Monitorul de Sibiu.

Azi, 3 Martie, vad ca stirea este preluata de Libertatea si de Ziua.

In citeva minute am facut ocolul pamintului in 80 de site-uri. Dl. Marius Cioara a devenit un erou universal. Despre el se stie in Ungaria, Bulgaria, America, Franta... cam peste tot. Uite ce putin iti ia sa devii faimos. Ma intreb daca intre timp au aflat si spaniolii ca vine sa lucreze la ei. In definitiv, bietul om n-are nici o vina ca este vindut de la un club la altul...in natura.

Doar noi, romanii, avem o mare inclinatie spre a ne face de cacat.

Ma rog, oricum, din orice poti sa inveti. Imi imaginez divizionarele B de la noi din campionat adoptind cu entuziasm ideea si schimbind jucatori pe pasta de dinti, hartie igineica, chips-uri, floricele, sticle de "Izvorul Minunilor" sau, de ce nu, chiar "Fanta roz".

PS: Multumim corespondentului nostru la Montreal, dl. Cornel STANCU.

Nu vreau sa fiu aparatorul americanilor, dar nici nu pot sa ma uit si sa tac cind vad anumite nedreptati facute acestora. de ce? pentru ca, pur si simplu traiesc in tara lor si chiar daca citeodata nu este super bine, trebuie sa dai credit unde merita sa dai credit. Ca asa este frumos si democratic.

Pai sa vedem ..primesc azi in email letter-ul celor de la Resursdefun.ro. Povestiri noi.... http://www.resursadefun.ro/pov_noi-america.htm - va rog sa il cititi inainte ca sa putem ajunge sa vedem birna din ochiul nostru. Pai romanasul nostru (plus prietena /sotie aferenta) au ajuns prin San Fran. La munca sau pentru turism (cu toate ca o fraza din comentariul lui m-a facut sa cred ca ar fi aici la munca). Vai fratilor, surorilor si intreaga lume, sa vedeti ce naspa e America. Unde am ajuns ma frate, este un colt de cacat orasul asta (care mentionez ca este un oras foarte placut, civilizat si curat, la malul oceanului )...vai vai vai si iar vai si aoleu ce nasol e. Dupa cum ati citit, se apuca sa ne scrie, cu lacrimi in ochi si cu pareri de rau, cit de nasol este unde e el si cit de prosti sint locuitorii si ce rau este sa locuiesti in respectivul oras. Pai s-a intilnit el cu citiva pe acolo si s-au pus la taclale, despre viata si alte alea printre care si ca bateria telefonului lui mobil cumparat din Romania il tinea 11 zile, tot in Romania, iar aici unul cumparat in America si folosit tot in America il tine 3-4 zile. Pai... ma fratele meu, cum dreaq sa nu te tina tz-shpe zile bateria in Romania daca tu dadeai numai bip-uri cu el sau il carai cu tine doar asa, de ochii lumii sa vada ca ai si tu mobil? Aici lumea vorbeste la telefon, de aia este mobil, sa il cari dupa tine si sa vorbesti la el!

Apoi se plinge ca vezi doamne si daca apelezi sau esti apelat (ceea ce este adevarat, sistemul telefonic mobil este altfel decit in Europa, dar nu stiu sa spun de ce) tot tu platesti. Asa este, dar de obicei TOATE companiile de telefonie mobila iti ofera noptile (incepind cu ora 7 seara pina la 7 dimneata) gratis, plus ca incepind de vineri pina luni dimineata apelurile sint gratuite si asta mai costa 5 dolari pe luna daca nu ai un abonament de minimum 35 -40 de dolari, care este un abonament mediu). Deci daca ai de vorbit si de facut afaceri prin telefon, ori iti iei un abonament cu minute multe (un abonament de 100 de verzisori iti da libertatea sa vorbesti la telefon pina ti se umfla limba), ori lasi taclalele si aiurelile pe mai tirziu, cind vorbesti gratis. Asa este are dreptate, de unde a venit el, un abonament de mobil de 500 de minute il costa 25 de parai (multumim Vodafone, ca altfel de 5 dolari vorbeai 60 de minute cind era Connex) din tot salariul lui minim pe economie care atinge incredibila suma de (aici introduceti dumneavoastra suma pentru ca nu vreau sa jignesc pe nimeni). In tara asta nasoala de America un plan bun variaza intre 30-50 dolari unde un salariu este de minimum 1500 pe luna (or fi si mai mici dar tot iti permiti un telefon mobil). Apoi, vaiii si valeu, pai sa vezi ca ne-au cerut 1000 de dolari garantie ca sa ne dea doua telefoane. Pai mi se pare normal ma frate, de ce sa iti dau un telefon in valoare de 2-3 sute de dolari (pretul cerut de catre producator) pentru care semnezi un contract , iar apoi sa imi tragi teapa si sa dispari cu telefon cu tot??!! Lasa garantie (ca nu ai credit) si iti dam banii la sfirsitul contractului, asta daca platesti la timp abonamentul si nu alergam dupa tine cu avocati ca sa ne dai ce este al nostru).

In Romania o fi mai bine fratilor cu telefoanele astea, tot ce pot sa va spun este ca am cheltuit cam in jur de 800 de dolari in 80 de zile pe telefon cind am fost acolo. Ca eu asa sint obisnuit, daca am telefon mobil sa vorbesc la el, nu sa il tin de fitze. Ce sa ii faci vere, asa este daca nu ai credit in America. Peste tot trebuie sa lasi un depozit, daca nu ai credit. Nu ca in Romania, unde nu conteaza ca nu platesti intretinerea, cablul sau mai stiu eu ce. Iti taie cablul? Nexam problem, ma leg cu o litza de la firul ce trece pe deasupra usii. Aici ori cumperi cu banii jos, ori cumperi prin credit ori esti la mina lor. Punct. Dar asa este romanul, compara si el inainte sa se stearga la nas si sa isi aduca aminte ca americanii astia prosti au oarecare experienta in domeniul despre care tocmai am povestit. Mi se pare ca cea mai buna experienta din lume. Am inclus si link-urile a doua companii mai bunicele/cunoscute de telefonie GSM pentru comparatie. Prima (si nu neaparat cea mai buna) este TMobile http://www.t-mobile.com/plans/Default.asp?tab=nationa , iar a doua este Cingular http://onlinestorez.cingular.com/cell-phone-service/wireless-phone-plans....

Apoi, ca sa ne smulga un zimbet de pe buze, stimabilul face niste comentarii pe cit de aberante pe atit de aiurite. Pai cica ei, americanii, sint ca lacustele, cumpara tot atunci cind exista reduceri de sezon (craciun, an nou, samd ). Pai fratilor asta este economia de piata. Cind reduci pretul, te astepti sa vinzi nu? Nu conteaza ce vinzi, cineva se va gasi sa cumpere acel produs. Nu ca la noi, cind se cere un anumit produs mai mult, brusc pretul devine si el exponential mai mare. Cel putin asa era inainte. Ceea ce imi aduce aminte de o emisiune vazuta la ProTv International in care romanii se bateau pur si simplu pe la Cora si Carrefour in ziua de Craciun, ca sa prinda si ei reducerile alea bune. Dar aia nu sint lacuste ca deh, sint romani.

Apoi ne bolboroseste ceva despre ce proasta este calitatea produselor de aici. Mai fratele meu, tu chiar te astepti sa cumperi un produs si sa te tina o viata???!! Chestia pe care nu a mentionat-o tipul este ca de obicei cam tot ce este electronic/electrocasnic/mecanic/ etc este acoperit de garantii si extra garantii care de obicei sint onorate fara indoiala pe acest termen specificat. Acum daca tu te astepti ca cineva sa iti dea garantie la chilotii in care te lasi slobod si ud de minimum 3 ori pe zi, cred ca nu are rost sa comentez. Mi se pare normal ca orice firma sa iti vinda un produs pret/calitate pentru toate gusturile. Vrei calitate? Pai atunci mergi nene unde se vind lucruri de calitate, dar o sa ai surprize financiare. Si atunci ori scoti si dai, ori faci o socoteala si vezi unde si cum iti este mai bine. Fiecare market ofera produse de mai mare si mai mica calitate. Se cheama balanta economica intre erere si oferta.

Dar, sa mergem mai departe, asta nu a fost de ajuns. Familia in America este, cel putin prin prisma acestui tip, o afacere. Asta sustine individul, frustrat ca aici "el" si "ea" se scoala dimineata si pleaca la munca, fiecare cu masina personala. Ce rau o fi !! Sa te scoli dimineata, sa iti pui fundul in masina personala si sa pleci la munca. Asa este nu? Stiu ca si voua vi se pare naspa. Pai ia stai, mai nene, nu este mai frumos sa dirdiim in statiile de autobuz? Sa ne inghesuim ca vacile si boii in remorca sau sa fim anesteziati de miasmele placute degajate de ceilalti pe timp de vara in autobuzul/tramvaiul/alt mijloc de transport? Ba cred ca este nu? Cica, spre nemultumirea respectivului, astia, americanii, muncesc toata saptamina si apoi o iau iar de la capat. Ma nene, cum dreaq o fi ma in alte tari? Muncesc o zi pe saptamina aia? Mai fratilor, cred ca toata lumea, in toata lumea munceste toata saptamina si apoi o ia iar de la capat. Fiecare se distreaza cind are liber si chef. Nu l-am inteles ce a vrut sa zica cu chestia asta dar in fine. Dar a vazut el ca aici transportul in comun este de o mizerie... pai normal ma frate ca o fi, cine foloseste acel mijloc? Nevoiasii americani/mexicani/alte natii care nu isi permit o masina si dau doi bani pe salubritate sau bun simt, ca unul care isi permite o masina nu o sa foloseasca transportul in comun nici daca il tai!

Sa mergem mai departe (asumind ca ai citit articolul mentionat mai sus). Astia (americanii) sint prosti rau ma, nu stiu sa se distreze, n-ai voie nici muzica sa o dai la maxim. Ce dor mi-e de nea Ghita de la et 3 care ma spargea zilnic cu manelele, fie in miezul zilei sau in toiul noptii. Cica de Revelion a trebuit sa inchida muzica pe la 10. Pai si? Poate vecinul lui lucra dis de dimineata (ca asa este in capitalism, Craciun, An Nou etc, daca trebuie sa mergi la munca, trebuie, nu ca in Romania unde vacanta de Revelion tine 5 zile si bani pe urma ioc). Frate, vrei distractie mergi la un restaurant/bar/club si asurzeste-te acolo pina nu iti mai simti urechile. Ce naspa o fi sa te respecte vecinii si sa nu te deranjeze, fie el Craciun sau Motul alui mic al vecinului de la et 6.

Apoi descrie mai departe treaba cu creditul. Pai de ce sa astepti doi ani sa obtii credit (si atunci cind il ai tot ce iti poti lua prin credit este oferit cu un rahat de 5% pe an) cind poti sa faci ca in Romania, sa dai tzeapa. Or fi prosti rau americanii astia. Rau de tot....pai de ce sa iti treaca ei acolo in carte un x cind nu platesti, ce pixu' meu tu asa esti obisnuit, daca nu platesti, tu lasa ca platesc vecinii/statul pentru tine. Creditul asta aici este cam incurcat si cam greu de obtinut dar odata ce il ai poti savura inlesniri financiare de mai mare dragul, care iti permit sa iti iei o masina frumoasa, o casa eleganta, aparate electronice si casnice la preturi la care iti permiti. Dar nu, nu e ca in Romania unde trebuie sa lasi casa, mama, fratele, o mina, un rinichi, tsz de mii de hirtii de la munca si neaparat apartamentul vecinului gaj ca sa iti dea si tie un 500 de euro amariti la care vei plati urmatorii 5 ani (depinde de rata bancii). Aici daca ai credit ti se da pe cuvint, se fac analize, se stabilesc criterii.

Dar ce sa spunem, americanii sint prosti, ma. Casele aici sint de carton. Pai nu sint de carton, sint din rigips. Pai de ce? Pai ca asa s-a stabilit, structura din lemn, pereti din rigips, izolati si vopsiti. pai de ce? Pai ca este repede, curat si economic cind te gindesti ca o caramida pe aici costa intre 1 si shde dolari. Dar ce sa facem, am uitat de blocurile de beton, pline de igrasie, reci, crapate si nevopsite. Pai s-a apucat nevasta respectivului sa faca poze pe la vecini prin curte. Acum nu stiu ce parere aveti voi dar mie mi se pare normal ca vecinul sa se supere si sa tipe la ea. Poate sint in sula goala, mai nene, si ma plimb cu gugustiucul in mina pe proprietatea mea. Ca este a mea nu? Si am dreptul sa nu fiu fotografiat ca un cimpanzeu la zoo. N-am nevoie sa imi faci tu poze mie, propietatii mele, masinii mele etc. Vrei poze, mergi si pozeaza lucruri publice, gradini, strazi, magazine samd.

Pe urma, tipul se apuca sa faca niste aluzii de tot rahatul, ca, vezi doamne, americanii zimbesc si iti dau binete de cite ori te vad. Personal, mie chiar imi place cind merg la un magazin si sint intimpinat cu un "bine ati venit la noi!", cu personalul care te ajuta sa gasesti un anumit lucru si care este politicos! Eu nu stiu ce e rau cu asta. De ce sa nu ma duc la un magazin unde sint tratat de vinzator ca si cum ceea ce cumpar e pe banii lui. Si chiar nu ma supar daca trebuie sa imi salut vecinii de cite ori ii vad. Chiar dace le zimbesc fals si ei mie, cel putin este o incercare de a fi mai civilizat. Nu are nevoie nimeni de zimbetul tau, il dai ca asa ti se da. Dar ce sa mai comentez ca m-am plictisit, personal cred ca tipului ala ar trebui sa i se ia viza si sa se dea unuia care merita. Adevarat, nu toti americanii sint isteti, nu toti au scoala vietii. Asa sint ei, cinstiti si prosti, asa au fost crescuti. Deh, daca nu sint "smecheri" sa fure si sa se bage in fata la cozi si sa te arda cum te prind. Dar asta este, fiecare padure are uscaturile ei.

As vrea sa ii spun tipului "daca nu iti place ce vezi si ce simti aici de ce nu mergi inapoi acasa, ma frate, daca acolo este mai bine". Si i-as sugera sa se plimbe prin magazine elegante inainte sa faca comentarii de prost gust. Dar ma gindesc ca saracul poate nu are bani sa isi permita sa vada lumea mai buna din orasul respectiv, poate nu are bani de ajuns si atunci normal ca se plimba prin toate naspeturile de magazine, zone ,etc. Dar nu are email. Si ne ameninta la sfirsit ca o sa ne trimita si poze. Si eu am avut greutati si probleme ca sa ma obisnuiesc aici, dar uite ca am putut si chiar daca nu o fi Perfect Land aici, totusi este mult mai bine ca in orice alta tara care am vizitat-o.

Hai sa auzim de bine, si sper ca daca ajungeti pe aici inainte sa va dati cu parerea ca ar fi asa si pe dincolo, va rog sa nu uitati sa comparati ce ati lasat in urma cu ce vi se ofera. Salut.

In definitiv, e foarte usor sa arunci lumea in aer: fie te cheama Salman Rushdie si scrii "Versete Satanice", si atunci te cauta arabii toti sa iti dea foc la valiza, fie te cheama Ion Iliescu si spui ca in al Doilea Razboi Mondial au mai murit/suferit si altii in afara de evrei, caz in care esti instantaneu catalogat drept antisemit. Sau, ma rog, un exemplu mai bun, te cheama George W. Bush si pornesti o "cruciada impotriva terorismului".

Oricum, e greu sa bagi toti oamenii in aceeasi oala. Azi, cautind pe net celebrele caricaturi cu Profetul, am dat peste un site al "opozitiei", Radio Islam. N-am putut sa nu ma amuz vazind caricatura de mai jos. Ce dragut ar fi daca oamenii s-ar bate doar in glume si caricaturi! Imi si imaginez un razboi "al mistoului", in care cele doua tabere rid una de alta si se iau la bascalie, totul terminindu-se intr-un rind amical de bere. Da, stiu aberez, cum pot sa am o viziune atit de pacifista, mai ales cind partile sint pe pozitii atit de ireconciliabile. Si totusi.. umorul.

Sint sigur ca multi dintre voi deja poate ati avut aceasta experienta, dar pentru cei ce n-au avut-o, mai jos este un fel de ghid. Nu perfect, dar cel putin din orasul si zona in care traieste subsemnatul, aceste reguli fiind cam standardele in industria americana de locuit (cu chirie). Vom analiza si situatia caselor pe urma, intr-un articol viitor. Deci, daca ati citit deja articolul, sa incercam sa procedam in a despica firul in cit mai multe felii.

Sa vedem: orasul X (nu neaparat New York ca si acela este destul de murdar) undeva pe coasta de vest a US. De obicei, aici 'blocul' este mai mult un fel de vila. Nu mai mult de 2-3 etaje, nu mai mult de 2 vecini de palier pentru fiecare etaj (mai exista si alte optiuni de aranjare a apartamentelor dar in general astea sint standard). Cel mult 20 -30 apartamente in fiecare 'bloc". Fiecare apartament cu un spatiu de parcare amenajat special (copertina metalica/garaj) pentru un vehicul. Daca ai doua sau mai multe, le parchezi in celelalte spatii neacoperite care se gasesc din abundenta. Se respecta chestia, ca daca parchezi in alt loc decit cel desemnat, o sa ai bucuria sa platesti cam 100 de verzisori sa iti scoti masina de la firmele de towing.

Ghena de gunoi este comuna, una din benele alea mari cit o furgoneta, de obicei imprejmuita de un gard din beton, luminata noaptea si tinuta destul de curata, te simti idiot daca ratezi sa plasezi sacul (care de obicei este strins la gura) in gura mare cit capota unui Mercedes Benz S class. Spatiile verzi sint delimitate si irigate asa de bine incit rar sa vezi doi amariti de stropi de apa ca se vintura in alta parte decit unde le este menirea. Cica se cheama economisirea apei. Asta pentru ca sintem intr-o zona mai secetoasa a statelor. Pina aici toate bune si frumoase.

Apartamentele de obicei sint destul de incapatoare (niciodata nu ti se par prea mari dar te acomodeaza foarte bine). De obicei ti se preda apartamentul la cheie, (vorbim de apartamente inchiriate, deasemeni si condominium-ul care este tot apartament dar propietate personala) cu totul proaspat vopsit de obicei alb. Curat. Totul la locul lui. Covor nou nout prin toata casa. Aragaz, frigider, masina de spalat, de uscat, microwave (vreau sa mentionez ca orice se va strica atitata timp cit stai in acel apartament, va fi inlocuit cu alt aparat nou/ reconditionat, gratis, de catre proprietar). Totul nou/reconditionat, pentru uzul tau personal (mentionez ca respectivele aparate nu sint de gasit in aceasta combinatie la toate complexele de apartamente, unele nu ofera masina spalat/uscat, dar si pretul este mai scazut la chirie). Suna prea bine sa fie adevarat huh?. Este! Semnezi ca le-ai luat in primire ca totul functioneaza si mergem mai departe.

Booooon....sa vedem mai departe. Nu poti fura cablu, ca habar nu ai unde este tabloul. De obicei astea de cablu sint ingropate intr-un fel de cofrag de metal sau ciment, sub cheie. Unii mai fura, de obicei sint prinsi si platesc de ii ustura coaiele. Mai bine il iei legal si gata. Oricum astia 'impusca' semnalul la 2-3 zile. Mai mare pierdere de timp sa resetezi nenorocita aia de cutie convertoare. Fiecare are contoarul lui, fie el de apa sau electricitate. De obicei aceste contoare se gasesc pe laturile mici ale "blocului". La comun. Vine lucratorul, isi citeste contoarele si pleaca. Fara sa te deranjeze. Nu trebuie sa alergi dupa el sa ii dai numarul de kilowati. Asemenea si cu aparatele de aer conditionat. De obicei sint montate afara, ca sint niste aparate mari cam cit un aragaz asa. Unul pentru fiecare apartament, centralizat si in perfecta stare de functionare. Iti ingheata sufletul daca il uiti pe rece.

Apa (cel putin unde stau eu) se taxeaza pe fiecare 'bloc', un fel de "la comun". Calda/rece - nu conteaza ce vrei. La orice ora din zi/noapte. Fiecare plateste o taxa fixa pe luna, in conformitate cu cite persoane locuiesc in respectivul apartament. Care taxa citeodata pare infima daca stai sa te gindesti ca faci dus de 2-3 ori pe zi si mai si speli. De exemplu, am uitat sa mentionez, o familie cu 5-6 persoane nu poate inchiria un apt. cu 2 camere. Fiecare copil peste 10 ani trebuie sa aiba camera lui daca este de sex diferit. Deci, n-ai sa vezi 6 persoane in 2 camere. In afara legii. Ca asa este frumos nu? Si civilizat. Apoi se mai plateste o taxa fixa pentru gunoi si canal. Tot in functie de cite persoane sint in casa. Daca ai norocul sa ai ciine sau/si pisica, alte taxe. Si fereasca Mosh Craciun sa nu cureti dupa animal cind iesi cu el afara. Amenda de 100+ de dolari in unele cazuri, te face sa iti inghiti mindria si sa te apleci dupa bucatica calda si ademenitoare si sa te gindesti cu placere la ce vei face cu suta de dolari economisita.

Zgomote/party-uri si alte evenimente galagioase? Interzise. De ce? Pentru ca vecinul de la parter/et.1 sau in unele cazuri et. 2 are serviciu. Si nu stii exact daca el munceste schimbul 1, 2 sau 3. Deci, daca ai de gind sa faci o petrecere, este bine sa o tii in limita bunului simt si la nivele de zgomot care nu penetreaza urechile vecinilor. Altfel te vei trezi penetrat de o echipa de politisti care daca sint draguti te vor lasa sa scapi ieftin, doar cu o mustrare verbala. Ai calcat pe bec dupa ce au plecat? Risti sa te trezesti la pirnaie daca se reintorc. Si n-ai chef. Bani de avocati, zi de munca pierduta, cazier... Prea multa incuractura. Deci incerci sa petreci pentru tine. Vecinii nu vor sa stie de ce sarbatoresti tu. Vrei galagie? Restaurantele dau discount pentru petreceri.

Plati/indatoriri cetatenesti: plateste la timp sau in maximum 15 zile stai pe strada. Asta este regula. Nimeni nu prea este coios sa refuze sa iasa afara din casa cind se trezeste cu minimum 3 politisti care servesc polita de evacuare. Pastreaza linistea/curatenia mediului inconjurator. Altfel vei plati temeinic. In aceste "blocuri" capitaliste, lumea de obicei se odihneste si se bucura de linistea (binemeritata si binevenita, dupa o zi de munca) care este respectata de toti ceilalti. Cind te intilnesti cu vecinul/a, de obicei, dialogul este ceva la modul: "Buna, ce mai faci? Cum esti? Iti doresc o zi buna!" (plus zimbetul aferent). Fals, o fi el, dar totusi un zimbet.

Si uite asa, capitalistii isi vad de treaba, fara taraboi, fara multe vecinarii, fara multe galagii, harfe si naspeturi. Fiecare se joaca in patratica lui, conform regulilor. Plateste - este binevenit, nu plateste... afara cu el, in ghetto. De obicei o perspectiva inspaimintatoare.

Cam asta este.Cel putin asa se prezinta situatia (cam standard ) daca lasam la o parte new York, Los Angeles si inca citeva orase mai aglomerate. Bag eu de seama sau de frica ca vor fi arsi la buznar, capitalistii joaca dupa reguli? Sau poate este bunul simt? Sau simtul responsabilitatii? Cine stie? Eu unul n-am chef sa platesc amenzi.

Pentru mai multe imagini, vizitati www.rent.com. Alegeti o zona mai vestica, California, Nevada, Arizona.

Toate cele bune!