Saptamana de care ma leg incepe cu meciul Steaua-Middlesbrough, trece prin Paste si se termina cu returul semifinalei cupei UEFA. Am remarcat cateva coincidente pe care vi le-as impartasi. Cred ca ati observat si voi ca n-a prea existat mass-media care sa pomeneasca aceste evenimente uneori pana la saturatie.
Patronul echipei Steaua pozeaza intr-un personaj hyper-ortodox, ajungand chiar sa i se substituie unui preot la un moment dat. El a fost proprietar de oi in tinerete, iar de paste se mananca miel. Meciul tur al Stelei s-a disputat in joia mare si fiind vorba de o zi sfanta romanii au invins, zicea patronul lor. Peste o saptamana cand au incasat-o rusinos au fost de vina jucatorii care au curvasarit de paste. De fapt nu atat jocul lor, cat fapta, e parerea aceluiasi personaj. Mai mira pe cineva ca intre cele doua meciuri era sigur ca ai lui se vor califica nu atat prin prisma valorii lor cat a religiozitatii sale? Chiar daca englezii nu sunt ortodocsi, de ce nu s-a gandit ca de fapt ei ar putea fi adevaratii credinciosi, pe cand stelistii sunt de fapt opusi credintei afisate pe toate gardurile, cel putin in fapte. Astfel ei s-au veselit in post si au suferit dupa paste, pe cand adversarii lor au suferit inainte si s-au bucurat dupa. Mai intelegeti ceva? Eu nu prea. O fi importanta credinta pentru poporul nostru si da bine sa fii credincios, dar din cate-mi amintesc religia ortodoxa cere smerenie si umilinta, nu afisare ostentativa. La fel si cu Steaua, a realizat o performanta, sunt de acord, dar de ce trebuie sa fie mereu in prim plan pentru mass-media patronul si nu echipa? E si el important, dar pana la un punct, care a fost de prea mult timp si de prea multe ori depasit.
